Imigraţia este transferul permanent sau temporar al persoanelor sau grupurilor de persoane într-un loc diferit de cel de origine. Imigraţia este fenomenul opus emigraţiei. În acest context se poate vorbi de mişcarea migratorie între ţări sau chiar în interiorul unei ţări.

Imigraţia este una dintre cele mai problematice fenomene sociale din lume și, în acelaşi timp, o controversată din punct de vedere al cauzelor și consecințelor.

În ceea ce privește țările țintă ale migrației sunt, în special, țări dezvoltate sau în curs de dezvoltare, unde imigranţii sunt doar cu scopul de a munci o perioadă ori chiar se stabilesc definitiv acolo.

Imigraţia este o temă prea delicată, acest fenomen de foarte multe ori este asociat cu cel a creşterii delicvenței şi a criminalităţii. Cu toate acestea, imigraţia poate ajuta la rezolvarea anumitor probleme, cum ar fi: suprapopularea, foametea, epidemiile sau sărăcia din ţara de origine. La nivel politic, ţările de origine al imigranţilor pot încheia acorduri bilaterale ce stabilesc fluxuri controlate de migraţie, pentru a satisface nevoile forţei de munca din ţară de destinaţie sau problemele de suprapopulare a ţării de origine. Un acord de acest tip poate include furnizarea de materii prime și a forței de muncă în schimbul produselor finite și investițiilor în industria și în infrastructura ţării furnizor.

Imigrația este o urmare a unui număr de factori, inclusiv: motive economice (se fuge de sărăcie, pentru a căuta condiţii mai bune de viaţă), din motive politice (dictatura, persecutări, războaie, etc), motive religioase (căci în ţara de origine nu se poate practica sau nu se respectă religia), din motive sentimentale (când un partener dintr-un cuplu este din altă ţară, sau pentru reîntregirea familiei) când se căuta de muncă în altă ţară pentru că în ţara de origine nu mai este forţa de muncă sau pentru a experimenta şi a creşte pe plan profesional. La fel, imigrarea poate fi şi de tip criminal, când un delicvent fuge de justiţia în ţara de origine şi se ascunde în altă ţară ca să evite arestul.

Legislația țărilor membre UE impun o independenţa economică a imigranților, o condiție necesară pentru a avea o reședință și apoi a obţine cetățenia. Imigrantul este expulzat dacă nu obţine un permis de şedere în ţara gazdă, pentru care trebuie să demonstreze că are un loc de muncă regulat sau pe cineva care îl poate întreţine economic.

Parlamentul European a aprobat la 20 noiembrie 2008, introducerea unui card albastru după modelul cardului verde din SUA, care are ca scop să atragă în Europa imigranţi specializaţi din țări terțe. În afară de Cartea albastră, Parlamentul European a adoptat așa-numitul "directiva de sancțiuni", care prevede aplicarea de amenzi și sancțiuni penale pentru angajatorii care recrutează imigranți ilegali.

De menţionat este faptul, ca în acest moment Europa se confruntă cu cel mai mare val de imigranţi sirieni, care încearcă să scape de atrocităţile războiului din țara lor şi caută refugiu în statele bine dezvoltate. Potrivit specialiștilor, fluxul de imigranţi ce vin în Europa în ultima perioadă este îngrijorător şi pare fără sfârşit.