Apa a fost extrasă dintr-un lac aflat la peste 3500 de metri sub calota din #Antarctica. Reprezenta cea mai pură apă obținută de pe Pământ pentru că lacul #Vostok, locul de unde apa provenea, se află în izolare completă de restul Terrei de 5 milioane de ani în întuneric complet pe fundul globului sub 3500 metri de gheață. Dacă Putin ar fi băut din acea apă, ar fi înghițit micro - organisme pe care nimeni nu le-a mai văzut până atunci.

Stațiunea Vostok este o stațiune de cercetări sovietică înființată în 1957. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, #Rusia a moștenit stațiunea care funcționează și în prezent. Cu temperaturile medii ale lunii ianuarie (cea mai caldă) de -32 grade Celsius, stațiunea Vostok este printre cele mai reci locuri de pe Pământ. Cea mai scăzută temperatură înregistrată până acum este de -89 grade Celsius, măsurată într-o zi din iulie 1983. În mod normal, din martie până în octombrie, temperaturile medii zilnice variază între -57 și - 68 grade Celsius, cu luna august cea mai rece din an. Orice activitate pe care cercetătorii vor să o desfășoare afară ca foratul trebuie făcută înaintea lunii martie. După aceasta dată este mult prea frig.

Descoperirea unui lac în stare lichidă la peste 3000 de metri sub gheață a fost făcută după mult timp. Unde sonice cu semnatura apei în stare lichidă au fost receptate în anii '70 dar confirmarea nu a venit decât după 1990, însă Uniunea Sovietică deja începea să se destrame. Cercetătorii au fost atenți ca prin forare să nu contamineze apa. Acest lac de sub gheață reprezintă un interes deosebit pentru oamenii de știință deoarece se aseamănă cu unele lumi extraterestre pe care le-au contemplat. S-a teoretizat că sub suprafața înghețată a unuia dintre sateliții lui Jupiter, Europa, ar putea exista lacuri sub gheață similare Vostokului. Dacă viața poate exista în întuneric în lacul Vostok pentru 5 milioane de ani, ecosistemul său ne-ar putea spune multe despre la ce să ne așteptăm de la lumea extraterestră.

În 1998 forarea s-a oprit la 100 de metri deasupra lacului. Dar spărtura s-a produs abia peste 10 ani. În Noiembrie 2010 o propunere de a se fora a fost acceptată, iar demersurile au început imediat. Cu toate acestea, pe 27 Ianuarie 2011, BBC News relata că echipa rusă intra în criză de timp pentru că temperaturile scădeau rapid și trebuiau sa parăsească locatia până pe 6 Februarie când avioanele mai puteau înca circula. 

S-a relatat că dupa ce echipa a trecut de 3600 metri echipa a dat peste apa lacului înghețată în loc de zăpadă compactă. Apa înghețată formează uneori mono-cristale cu dimensiunile de un metru. Probabil costă destul de mulți bani deoarece aceste cristale imense sunt destul de rare. Sunt și foarte greu de tăiat pentru că nu sunt linii de spargere. Datorită durității cristalelor, capul forezei înainta foarte încet, cu doar 1,6 metri pe zi. În final, potrivit unui reportaj CBS News de pe 7 Februarie 2011, echipa rusă s-a oprit la doar 29 metri deasupra apei lichide. S-au întors în Ianuarie 2012, pătrunzând în lac și prezentând lui Putin o mostră din ala lacului. Pentru cercetători însă mai importante sunt carotele de gheață de deasupra lacului care conțin date importante despre schimbările de climă de pe Terra, despre erele glaciare și concentrația de CO2 din atmosferă.

Citește și: Tendințe în evoluția densității populației în mediul urban în Asia de Est

Solar ori cărbune? Energia pe care India o va alege poate decide soarta Pământului

Hrana insuficientă afectează o treime din populația globului