Fabrica lumii, China, a întrecut Statele Unite ca principalul emițător de gaze cu efect de seră în 2007. Dar dacă luăm în considerare că toate produsele pe care le cumpărăm provin din China, imaginea arată cu totul diferit. "Dacă privim #amprenta de carbon a fiecărui locuitor din China observăm că este foarte mică. Ei produc multe mărfuri pe care le exportă. Este o situație diferită dacă atribui responsabilitatea impactului consumatorului, nu producătorului" declară Diana Ivanova de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Norvegia.

Diana și colegii ei au analizat impactul asupra mediului din perspectiva consumatorului în 43 de țări și 5 regiuni ale lumii. Raportul arată cum consumatorii sunt responsabili pentru 60% din emisiile de gaze cu efect de seră și de 80% pentru consumul de apă. Între 60-80% din impactul asupra planetei provine din consumul familial. Dacă ne schimbăm modul de consum, va avea un efect al amprentei de carbon. Analiza i-a permis Dianei Ivanova să observe cum consumatorii sunt direct responsabili pentru 20% din totalul impactului cu carbon atunci când circulăm cu mașina personală ori ne încălzim locuințele. 

Surprinzător este faptul că patru cincimi din impact este atribuit consumatorilor în mod indirect, adică efectele asupra mediului a produselor pe care le cumpărăm. Un bun exemplu este utilizarea apei. Când ne gândim la măsuri pentru eficientizarea utilizării apei, ne vine în minte folosirea mașinii de spălat mai rațional, ori la dușuri mai scurte. Nu sunt idei rele, dar dacă privim altfel problema observăm că marea parte a consumului provine din lucrurile pe care le cumpărăm. Carnea de vită de exemplu necesită foarte multă apă pentru că vitele consumă cereale care au nevoie de apă pentru a crește. Pentru a produce un kilogram de carne de vită sunt necesari 15.415 litri de apă. Alte produse necesită cantități similare. 

Un grup de cercetători olandezi au comparat cantitatea de apă necesară producerii unui litru de lapte de soia și a unui litru de lapte de vacă. 297 litri de apă s-au utilizat pentru litrul de lapte de soia (62% fiind folosiți pentru a crește soia), iar pentru litrul de lapte de vacă s-au utilizat 1.050 litri. Mâncarea procesată necesită energie, materiale și apă pentru creșterea ingredientelor, expedierea către procesator, producerea produsului și în final împachetarea produsului. Pentru producerea unui kilogram de ciocolată se folosesc 17.000 litri de apă.

S-a calculat și impactul asupra mediului a locuitorilor, și a țărilor. Astfel, în mod surprinzător, Luxemburgul are o amprentă de carbon pe locuitor ca cel al Statelor Unite. Cu cât o țară este mai bogată, cu atât mai mult consumă locuitorii ei. Țările cu un consum ridicat au un impact asupra mediului de 5,5 ori mai mare decât media globală. Statele Unite stă cel mai rău când privim emisiile de gaze cu efect de seră pe locuitor cu 18,6 tone CO2 echivalent, unitatea folosită ca sumă a tuturor gazelor cu efect de seră. Statele Unite a fost urmată îndeaproape de Luxemburg cu 18,5 tone CO2 și Australia cu 17,7 tone de CO2. Prin comparație, amprenta de carbon a Chinei a fost doar de 1,8 tone CO2 pe locitor, iar a Norvegiei de 10,3 tone CO2, de trei ori mai mare ca media mondială de 3,4 tone CO2 pe locuitor.

Rezultatele utilizării energiei pe țări arată aspecte importante deoarece unele folosesc energia nucleară și hidroelectrică. Este cazul Suediei, Franței, Japoniei, Norvegiei care au o amprentă de carbon mai redusă decât cele care folosesc combustibili fosili. Însă o parte a amprentei de carbon a acestor țări provine din cumpărarea produselor din țări care le produc pe bază de combustibili fosili; este cazul Suediei cu 65% și al Franței cu 51%.

Citește și: Consecințele schimbării climei

Dioxidul de carbon și temperatura atmosferică

Povestea lacului Vostok din Antarctica #consumator #efectul de sera