Mutilarea genitală la femei (extirparea clitorisului şi a labiilor mici) se reîntoarce zonele populate de musulmani din  #Rusia, dar mai ales în Caucazul de Nord, republicile de aici primind o autonomie sporită în problemele ce ţin de #Religie. Aceasta este concluzia unei ample cercetări pe teren, efectuate de fundaţia Iniţiativa Juridică, rezultatele ei fiind publicate pe site-ul oficial al fundaţiei, dar şi pe site-ul ONU, spre a fi aduse în atenţia opiniei publice internaţionale.

În perioada sovietică, aceste pactici inumane şi retrograde erau pedepsite cu închisoarea, decăderea din drepturile părinteşti asupra tuturor copiilor şi luarea acestora în grija statului, dar de când cu democraţia, moollahilor şi muftiilor din Caucaz "li s-a cam urcat la cap". Despre acest lucru a vorbit la postul de radio al ONU şi Zakir Magomedov, jurnalist din Daghestan şi editor al site-ului Daptar.ru. Jurnalistul, cunoscut în ţara sa ca un apărător şi un promotor consecvent al drepturilor femeilor, a atras atenţia asupra faptului că aşa-numita "circumcizie feminină" este propagată într-un mod făţiş şi deşănţat de clericii musulmani, atât în moschei, cât şi în publicaţiile şi la posturile radio-TV sponsorizate cu banii veniţi tocmai Arabia Saudită şi din bogatele monarhii arabe din zona Golfului Persic. Cu alte cuvinte, femeilor muslmane din Caucaz li se induce ideea cum că aşa-numita "circumcizie feminină" ar fi utilă şi benefică pentru sănătate, dar şi că aceasta ar fi, conform canoanelor islamice, un soi de "sunnat" (o obligaţie şi o dovadă de credinţă) pentru orice musulmană, deschizându-i porţile paradisului.

În acestf fel, #femeile musulmane, scutite de mutilarea genitală în perioada sovietică, au fost practic obligate să recurgă la ea din nou, uneori la vârste chiar destul de înaintate şi, bineînţeles, să-şi supună şi copilele, şi nepoţelele de vârstă fragedă aceluiaşi supliciu dictat de credinţă. Mai mult decât atât, conform datelor prezentate de jurnalist, somnul raţiunii naşte monştri, mai ales în satele din munţi, situate pe teritoriul unor raioane ca Tsumadinskiy, Botlihskiy, Tsumtinskiy, Bejtinskiy şi altele, acestea aflându-se sub influenţa unor propagandişti-prozeliţi de factură salafită şi wahabită.

În consecinţă, femeile din zonele respective nu se mulţumesc cu "simpla" mutilare genitală, constând în ablaţiunea labiilor şi a clitorisului. Aşa-numita "circumcizie feminină" este completată aici de aşa-numita "infibulare genitală", constând în coaserea, la propriu, a labiilor mari, cu o sârmă din metal, sigilată, lăsându-se doar un mic orificiu pentru scurgerea urinei în timpul micţiunii. Iar pentru ca tabloul absurdului să fie complet, o femeie este supusă acestui supliciu cel puţin de două ori pe parcursul vieţii. Prima oară, ea este "infibulată" la câteva luni după "circumcizia feminină", până la împlinirea vârstei de trei ani, iar uneori chiar şi mult mai târziu, după caz. Sârma respectivă se scoate doar odată cu oficierea căsătoriei de rit musulman, chiar în "noaptea nunţii", pentru ca apoi femeia să fie din nou înfibulată, la moartea soţului, ba chiar şi la cererea acestuia, în timpul vieţii, în cazurile când bărbatul este plecat de acasă pentru mai mult timp. Aceleaşi prejudecăţi aberante le obligă pe femeile din zonă să accepte infibularea imediat după instalarea climax-ului, odată cu dispariţia definitivă a ciclului menstrual, pentru simplul motiv că împreunarea trupească este declarată a fi "haram" (păcat interzis), dacă nu are ca unic scop procrearea umană.