Cotidianul The New York Times face o analiză cuprinzătoare a modului în care este utilizat războiul informațional în epoca modernă, luând ca studiu de caz Suedia, o țară care are o dezbatere națională energică și în plină desfășurare dacă Suedia ar trebui să intre într-un parteneriat militar cu #NATO. Oficialii de la Stockholm s-au confruntat brusc cu o problemă îngrijorătoare: un potop de informații distorsionate și pur și simplu false pe rețelele sociale și în media, care a provocat confuzie și percepție falsă asupra problemei în opinia publică.

Alegațiile vehiculate erau alarmante, cum ar fi: în cazul în care Suedia, un membru non-NATO, ar fi semnat acordul de asociere, alianța ar depozita arme nucleare secrete pe teritoriul suedez; NATO ar putea ataca Rusia din Suedia fără aprobarea guvernului; soldații NATO imuni la urmărirea penală, ar putea viola femeile suedeze fără teama de a fi acuzați penal și lista ar putea continua.

Toate aceste teorii au fost false, dar dezinformarea care a fost deversată în mass-media tradițională nu a rămas fără efecte, Ministru al Apărării, Peter Hultqvist, în călătoriile sale prin țară pentru a promova pactul, fiind de multe ori interpelat după discursuri asupra acestor povești fictive care alimentau temerile suedezilor. Purtătoarea de cuvânt a domnului Hultqvist, Marinette Nyh Radebo, a declarat că: „Oamenii nu erau obișnuiți cu așa ceva și s-au speriat, întrebând ce este credibil și ce ar trebui să fie crezut?”. Așa cum se întâmplă de multe ori în astfel de cazuri, oficialii suedezi nu au fost niciodată în măsură să identifice sursa rapoartelor false. Dar analiștii lor, numeroși alți analiști și experți în probleme de informații americani și europeni, au identificat Rusia ca principalul suspect, menționând că prevenirea extinderii NATO este un element central al politicii externe a președintelui #Vladimir Putin, care a invadat Georgia în anul 2008, în mare măsură pentru a preveni această posibilitate.

În Crimeea, estul Ucrainei și acum Siria, Putin și-a etalat echipamentul militar modernizat și a făcut paradă de forță. Dar el este conștient că nu are puterea economică și puterea globală pentru a se confrunta în mod deschis cu NATO, Uniunea Europeană sau SUA. În schimb, cunoscător perfect al tehnicilor subversive ca fost agent KGB, el a investit masiv într-un program în care informația este folosită pe post de "armă", folosind o varietate de mijloace pentru a semăna îndoiala și diviziunea. Scopul final este de a slăbi coeziunea între statele membre, a provoca discordie în politica lor internă și de a atenua opoziția față de Rusia. Lucru care se pare că i-a reușit lui Putin, el fiind în percepția publică mondială omul momentului, devansând detașat la capitolul popularitate și carismă pe majoritatea liderilor mondiali.

Plantarea de informații false nu este nimic nou. Uniunea Sovietică a alocat resurse considerabile pentru luptele ideologice din timpul Războiului Rece. Acum însă, dezinformarea este privită ca un aspect important al doctrinei militare ruse, și este direcționată către dezbaterile politice din țările țintă, fiind mult mai sofisticată și în cantități mult mai mari decât în ​​trecut. Fluxul de informații înșelătoare și inexacte este atât de puternic, încât atât NATO, cât și Uniunea Europeană au format birouri speciale pentru a identifica și contracara dezinformarea, în special cea venită pe canale din Rusia. Din nefericire și România este puternic lovită de acest fenomen parșiv și periculos. #SUA