După cum relatează Agenţia RIA Novosti, cu trimitere la CBS News, nefericita întâmplare s-a petrecut în oraşul  Baltimore (#SUA), în dimineaţa zilei de duminică, 21 august, izbucnirea incendiului propriu-zis fiind semnalată la ora 10:45, la blocul 6800 de pe  Gough Street.

Potrivit lui Samuel Johnson, purtător de cuvânt al Baltimore City fire Department, intervenţia pompierilor a durat în jur de o jumătate de oră, dar salvarea lui Viviane, de numai 8 luni, s-a datorat, în primul rând, câinelui familiei, Polo, care a scos-o pe micuţă din pătuţul ei cuprins de flăcări, trăgând-o în cel mai sigur colţ al camerei, în spatele ghiveciului mare cu oleandru, după care a acoperit-o cu propriul trup, protejând-o astfel de foc cu preţul vieţii.  Samuel Johnson a ţinut să precizeze că patrupedul ar fi putut să părăsească încăperea de unul singur, atât pe "uşiţa câinelui" din partea de jos a uşii, cât şi pe geamul deschis, dar n-a vrut s-o abandoneze pe micuţă pentru a se salva.

Pompierii au remarcat că marginile "uşiţei câinelui" erau proaspăt roase şi însângerate, iar bietul animal avea colţii rupţi, semn că încercase cu disperare să lărgească ieşirea; pentru a putea părăsi încăperea cuprinsă de flăcări împreună cu copilul. Devotamentul canin s-a dovedit a  fi mai însă puternic decât instinctul de autoconservare, astfel încât, datorită sacrificiului său, fetiţa s-a ales cu arsuri mai puţin grave, situate pe o singură parte a corpului, iar medicii au reuşit să o stabilizeze, în timp ce bietul animal nu a mai putut fi salvat, având peste 50% din suprafaţa pielii carbonizată.

Povestea sacriiciului canin nu i-a lăsat indiferenţi pe jurnalişti, iar "săpăturile" lor au  scos la iveală noi detalii surprinzătoare. Astfel, jurnaliştii au aflat că Polo fusese adoptat de către Erika Poremski, mama micuţei Viviane, în  urmă cu cinci ani, pe când avea doar câteva luni, căţelul fiind astfel salvat de la eutanasiere.

În toţi aceşti ani, Erika Poremski, care îşi pierduse orice speranţă de a mai avea copii, îi dedicase căţelului  toată grija şi afecţiunea ei, obişnuind să le zică prietenelor că Polo este "primul ei copil dăruit de Dumnezeu". Afecţiunea pentru căţel nu a scăzut nici după naşterea lui Viviane, iar acesta le trata pe amândouă cu aceeaşi afecţiune canină, totul până în urmă cu câteva zile, când femeia a observat că patrupedul nu se mai dădea dus de lângă pătuţul micuţei, scheunând într-una, de parcă presimţea că avea să i se întâmple ceva rău.

"De câteva zile, căţelul părea să presimtă tragedia. Avea mereu lacrimi în ochi .şi scheuna întruna, uitându-se când la mine, când la fetiţă, de parcă încerca să-mi zică ceva, să mă avertizeze, iar eu nu reuşeam să-l înţeleg. Când îl scoteam afară, la plimbare, nu vroia să iasă şi, după ce-şi făcea nevoile, mă trăgea imediat înapoi. Comportamentul lui era atât de ciudat, încât mă gândisem să-l duc la veterinar chiar în ziua când s-a întâmplat incendiul. Fetiţa tocmai adormise, iar eu mă gândisem să-l scot pe Polo afară, din moment ce tot vroiam să caut ceva în portbagajul maşinii. Căţelul nu vroia să iasă nici în ruptul capului, aşa că m-am văzut nevoită să-i pun zgarda pentru a-l obliga. Dar chiar şi aşa, căţelul s-a opus, scheunând întruna, iar afară, după ce i-am scos zgarda, a început să zgârie uşa de la intrare, în timp ce eu căutam ceva în portbagaj. Nici nu mai ştiu câte minute au trecut până când a început să urle şi să latre cât putea de tare, atrăgându-mi atenţia la fumul gros şi negru,  care ieşea  pe geamul apartamentului. În momentul acela, cineva a deschis uşa de la intrare şi căţelul a zbughit-o în sus pe scări, spre apartamentul nostru cuprins de flăcări...Niciunul dintre noi nu a reuşit să treacă prin zidul de foc pentru a o salva pe Viviane, dar Polo a reuşit acest lucru cu preţul vieţii" a relatat, printre lacrimi, pentru jurnalişti Erika Poremski. #Devotament canin #Incendiu