Dr. Ranj Alaaldin, un expert în problemele Orientului Mijlociu de la ”London School of Economics and Political Science”, a publicat un articol în ediția electronică a cotidianului The Guardian, în care face o analiză sumbră a viitorului Turciei după eșuarea loviturii de stat din noaptea de vineri spre sâmbătă. O undă de șoc a transmis această lovitură de stat în toată Turcia, care s-a propagat apoi în întreaga comunitate internațională. Îndreptată împotriva președintelui forte al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan și Partidului Justiției și Dreptății (AKP), revolta a eșuat dar a aruncat în prim-plan o țară profund divizată, implicată în război atât acasă cât și în străinătate.

Turcia nu este străină loviturilor militare de stat, ea având parte de nu mai puțin de patru începând din 1960 până acum. Puternica sa forță militară are un fundament istoric, constituțional, fiind garantul apărării statului laic, conform viziunii fondatorului statului turc modern, Mustafa Kemal Ataturk. #Armata este de asemenea dedicată vizunii naționaliste și seculariste impusă de Atatürk, precum și apărării ordinii de drept constituționale din țară. Dar temeiul constituțional, istoric, cultural pentru acțiunile sale a generat resentimente și ostilitate. Armata a abuzat de multe ori de puterile sale, având în spate o lungă istorie de represiune și abuzuri îndreptate împotriva drepturilor omului.

Atunci când Erdoğan a venit la putere în 2002, una dintre prioritățile sale imediate a fost aceea de a contracara armata. El a urmărit crearea de legături mai strânse cu UE, căutând să-și extindă influența sa în cadrul instituțiilor țării. În anul 2008, armata a fost grav slăbită de Erdoğan în ceea ce a devenit ulterior cunoscută sub numele de afacerea Ergenekon, o serie de procese penale în care ofițeri din armată, jurnaliști și politicieni au fost acuzați de formarea unei organizații clandestine care a complotat împotriva guvernului civil. 

Tentativa de lovitură de stat de vineri a fost de departe cea mai prost pregătită și mai ineficientă din istoria modernă a Turciei. Armata nu a controlat mass-media, fiind lipsită de sprijin suficient, atât în ​​rândurile sale, dar mai ales în rândurile populației. Acest lucru a demonstrat că politica ”divide și stăpânește” a funcționat perfect pentru Erdoğan, el reușind să îmblânzească cel mai de temut adversar al său din Turcia, ARMATA.

Cu toate acestea, nu este surpinzător faptul că s-a dorit eliminarea lui Erdoğan din peisajul politic al Turciei. În ultimii ani, Erdoğan și-a îndepărtat rivalii, exacerbând instabilitatea Turciei pentru câștigul său personal. El a exploatat tensiunile etnice și sectare, a reluat un război intern cu militanții kurzi, încercând să dezbine diferite grupuri sociale în speranța că va acumula mai multe puteri constituționale. Jocurile periculoase instrumentate de Erdoğan au adus un nivel de violență și instabilitate nemaiîntâlnit în Turcia în ultimii zeci de ani.

Precum în cazul multor lovituri de stat din întreaga lume, urmarea va fi sângeroasă și represivă, fără a avea nimic în comun cu un stat de drept. Mai mult de 1.000 de membri ai armatei au fost arestați, iar mai mult de 2.000 de judecători au fost revocați din funcție. Simpatizanții pro-guvernamentali au atacat cu brutalitate pe oricine era percep ca fiind anti-Erdoğan sau anti-guvernamental, iar zilele întunecate cu care se va confrunta Turcia de acum încolo sunt abia la început. #lovitură de stat Turcia