Publicaţiile în limba arabă au fost primele care au scris despre această atrocitate islamistă, după care subiectul a ajuns şi în paginile unor publicaţii occidentale ca The Daily Mail, The International Business Times, dar şi în atenţia mass-media din Rusia, cu trimitere la presa proguvernamentală din Irak, aceasta prezentând detali înfiorătoare de la locul faptei.

Laţul încercuirii se strânge în jurul oraşului Mosul, iar jihadiştii caută să ţină populaţia sub control prin mijloace de teroare fără precedent. După cum au relatat martorii oculari, orăşenii au fost adunaţi în piaţă pentru a asista la execuţia nefericiţilor acuzaţi de spionaj împotriva Statului Islamic, aceștia fiind în prealabil plimbaţi pe străzi într-un cortegiu sinistru de jihadişti înarmaţi şi înveşmântaţi în negru. De evadat nici nu putea fi vorba, condamnaţii la moarte având mâinile legate la spate de un lanţ lung, la intervale de 4-5 metri unul de celălalt.

"Spectacolul" propriu-zis a început odată cu sosirea la faţa locului a unei autocisterne pe care scria APĂ POTABILĂ. Nimeni nu-i anunţase pe "spectatori" în ce fel aveau să fie executaţi "spionii", aşa că cei mai mulţi credeau că aveau să asiste la decapitarea sau la mitralierea lor, apa fiind adusă pentru a spăla sângele, ca de obicei. Nici condamnaţi nu păreau să ştie ce moarte cumplită îi aştepta, din moment ce, după bătăile şi torturile la care fuseseră supuşi la interogatorii, păreau resemnaţi şi apatici în faţa execuţiei ce avea să urmeze. 

După cum au relatat martorii, lumea a fost contrariată în momentul când i-au văzut pe călăi urcându-se pe autocisternă cu scara lor largă, utilizată la execuţii, că doar era "harram" să îneci nişte osândiţi într-o cisternă destinată transportului de apă potabilă. Mulţimea s-a speriat însă de-a binelea când i-a văzut pe "gealaţi" punându-şi măşti antigaz, aceasta cu atât mai mult, cu cât la deschiderea capacului etanş, a început să se simtă un miros toxic, înţepător.

Ceea ce a urmat apoi a fost prea mult chiar şi pentru "publicul văzut" de la Mosul. Câteva zeci de jihadişti au devenit ajutoarele celor patru călăi, astfel încât condamnaţii la moarte nu au avut nicio posibilitate să se opună supliciului. Nefericiţii au fost rând pe rând legaţi de picioare şi târâţi spre autocisternă pentru a fi daţi pe mâna călăilor. Martorii au relatat că oroarea a durat aproape patru ore, datorită faptului că gealaţii aveau obligaţia să-i facă pe nefericiţi să sufere cât mai mult în "baia de acid", în care îi coborau lent, foarte lent, cu picioarele în jos, având grijă să le ţină capetele deasupra deschizăturii cisternei. Aşa se face că echipele de călăi de pe autocisternă au fost schimbate de mai multe ori, pentru a face faţă efortului şi vaporilor toxici, iar mulţimea de spectatori a fost obligată să se îndepărteze pentru a nu se intoxica mortal.

Acidul nitric (de azot) poate fi galben sau roșu la culoare, având un miros înțepător, sufocant şi un efect extrem de toxic şi coroziv. În mod normal este utilizat la fabricarea de nitrat de amoniu pentru îngrășăminte și explozivi, în sinteza organică, în fotogravură, în gravura pe oțel și în reprocesarea combustibilului nuclear uzat. Islamiştii i-au găsit însă o întrebuinţare la care nu s-ar fi găndit niciun om sănătos la cap. #Crima #Razboi #Statul Islamic