De-a lungul anilor, scandaluri precum „Panama Papers” au mai existat în lume, exemple concrete fiind celebrele dezvăluiri făcute de WikiLeaks sau dezvăluirile făcute de Edward Snowden despre interceptările telefonice și conversațiile de pe internet a milioane de americani, și nu numai.

Potrivit mediafax.ro, scandalul anului, „Panama Papers”, depășește cu mult dezvălurile făcute de Snowden în 2013, în special din punctul de vedere al volumului de date făcute publice. Dacă în 2013, Snowden a publicat 1,7 milioane de arhive, în cadrul scandalului „Panama Papers” vorbim despre o scurgere de informații de peste 11,5 milioane de documente. Adică, nu mai puțin de 2,6 terabiți de documente, care au ajuns de la o persoană necunoscută la redacția ziarului german Sueddeutsche Zeitung. Cantitatea de date este imensă, dacă ne uităm la cei 1,7 gigabiți reprezentați de fișierele pe care un soldat american le-a pus la dispoziția publicației WikiLeaks în 2010.

Potrivit lui Ian Bremmer, expert în riscuri politice, scandalurile de acest fel implică, de la an la an, volume de date din ce în ce mai mari, și asta pentru că accesul la acestea este destul de facil. La aceasta se adaugă faptul că dintotdeauna au existat informatori, avizi să introducă transparența forțată în unele instituții pe care le consideră nedrepte.

Mai mult, producătorii de unități de stocare media au pus la dispoziția publicului CD-uri sau USB-uri care permit înmagazinarea unor cantități foarte mari de date.

Diferențe majore sunt și în ceea ce privește modul în care au ajuns la opinia publică. Dacă WikiLeaks a dat drumul în spațiul public la toate infromațiile, fără a le filtra, ia Snowden a fost ajutat de un singur ziarist să sorteze informațiile, distribuite ulterior către mai multe ziare, în cazul „Panama Papers” vorbim despre sute de jurnaliști, de la mai multe de o sută de instituții media, care au lucrat cot la cot mai bine de un an și care au dat publicității ulterior doar informații prelucrate și documentate.

Expertul Ian Bremmer explică faptul că între a da drumul unor informații brute și prelucrarea lor de către unii indivizi există diferențe mari. „În cazul acestor jurnaliști, care au lucrat la dosarele din Panama, putem vorbi despre situații în care fie vor să facă dreptate cu orice preț, dar și despre cazuri în care putem vorbi despre răzbunare sau, mai grav, probleme psihice”, susține expertul. Mai mult, acesta crede că Dosarul Panama ar putea fi un precedent serios dacă furnizor de informații scapă necunoscut. „În cazul acesta, mulții dintre informatori vor fi încurajați să facă și ei acest lucru”, a mai spus Bremmer. 

Alți doi analiști, de data aceasta de la Eurasia Group, merg mai departe și lansează ipoteza potrivit căreia băncile ar trebui să-și asume faptul că datele personale ale clienților lor nu mai sunt chiar atât de confidențiale pe cât încearcă ele să demonstreze. „Acestea n-ar mai trebui să bată prea tare monedă pe caracterul secret al datelor și atunci devin mult mai ineficiente”, spun la unison Cliff Kupchan și Andrew Bishop, de la Eurasia Group.

Ca o concluzie, scandalul „Panama Papers” nu va avea foarte multe efecte financiare, ci mai degrabă diplomatice. „Unii lideri mondiali vor avea de suferit la capitolul popularitate”, mai crede Bremmer. #Finante #Criza economica #Coruptie