Miercuri la Washington, Donald Trump a ținut un discurs destinat să clarifice pozițiile sale de politică externă. Acest lucru a fost necesar, pentru că opiniile sale cu privire la rolul Americii în lume, până în prezent au fost exprimate în tweet-uri, interviuri și remarci la mitinguri, care au alarmat pe aproape fiecare aliat străin al Statelor Unite ale Americii. Analiștii de politică externă ai cotidianului The New York Times au sintetizat într-un articol viziunea acestui controversat candidat la președinția Statelor Unite ale Americii.

Din păcate temerile susceptibile de a fi înlăturate prin acest discurs, care a fost în mod clar prelucrat de noii săi consilieri de campanie și citit de pe prompter, a ridicat și mai multe semne de întrebare asupra viziunii sale în politica externă. El nu a prezentat prea multă înțelegere asupra complexității lumii, înțelegere a echilibrului sau exercitării puterii, ori o cunoaștere atentă a istoriei.

Atunci când cineva are un ciocan în mână, totul arată ca un cui. Iar atunci când experiența unei persoane este limitată la tranzacții imobiliare, totul arată ca o negociere de închiriere. Donald Trump pare să aibă o abordare proprie a relațiilor externe, pe care și le imaginează ca pe grup de națiuni care stau la negocieri cu el în capul mesei. În viziunea sa, acest fapt seamănă mai mult cu o scenă din celebrul show de televiziune "The Apprentice" (Ucenicul), în care el avea rolul principal, dar în locul ucenicilor, sunt liderii mondiali, cărora le cere mai mulți bani, mai multe trupe și schimbări în politică lor externă, primind la schimb protecție americană, relații comerciale privilegiate și prietenie. Întrebat fiind dacă nu va reuși să-și impună punctul de vedere și să obțină ce vrea, el a răspuns precum un om de afaceri: "În negociere, trebuie să fii dispus să mergi mai departe".

Această abordare unilaterală pare bună pentru televiziune, dar în lumea reală, în care și celelalte națiuni au propriile lor agende, acest lucru este improbabil. Trump spune că "va lucra foarte strâns cu aliații noștri din lumea musulmană, cu toate că aceștia sunt expuși riscului islamismului radical violent". Dar cum va coopera cu acești musulmani cărora le interzice accesul în #SUA și îi forțează pe cei care trăiesc în America să se înregistreze? Deși din punct de vedere economic este corect că mulți dintre aliații din #NATO nu își îndeplinesc obligațiile financiare în privința cheltuielilor cu înarmarea, el nu ia în calcul că bazele militare din străinătate au rolul lor geostrategic imposibil de cuantificat în bani.

Trump exprimă în mod repetat falsuri simple, de multe ori bazate pe presupuneri greșite. A fost contrazis în afirmația că #Statul Islamic face "milioane de dolari pe săptămână", prin vânzarea de petrol libian, de faptul că nu există nici o dovadă în acest sens. Acordul nuclear dintre Statele Unite și alte mari puteri nucleare, nu a făcut Iranul o "mare putere", iar Teheranul nu a încălcat condițiile acelui pact, așa cum a susținut Trump. El spune că știe cum să negocieze, bazându-se pe principiul că pornește de la condiții maximale, putând să facă ulterior mici concesii. Dar conform analiștilor, acest lucru nu va funcționa în politica externă. Se pare că domnul Trump nu manifestată nici o dorință de a învăța sau de a corecta erorile din trecut. Pentru cineva care pretinde că este pregătit să conducă lumea liberă, acest lucru este impardonabil. Este concluzia tristă a celor de la The New York Times.