Deocamdată nu se întrevede un sfârșit în dezastrul umanitar în curs de desfășurare în marile tabere de refugiați din Iordania și Turcia, pentru cei 60.000 de civili îngroziți care sunt grupați la granița siriană. Pentru cadavrele presărate pe linia de coastă a mării Egee, acest calvar a luat sfârșit, în încercarea lor de a ajunge în Europa. Toți acești oameni, ale căror destine au fost cumplite, sunt pioni pe tabla de șah geopolitic pentru doi conducători ale căror ambiții imperialiste sunt mai mult decât evidente. Istoricul Michael Burleigh a făcut o analiză a situației din zonă în ediția online a publicației Daily Mail.

Nu mai departe de săptămâna trecută, președintele sirian Bashar al-Assad a promis să poarte războiul până când își va recăpăta fiecare metru pătrat al țării. În acest context, puțini cred că planurile pentru un acord de pace sprijinit de americani poate avea succes, în timp ce sunt tot mai multe indicii timpurii că fluxul de imigranți către Europa va fi mult mai mare decât anul trecut. Orașe întregi au fost distruse în timpul războiului civil de cinci ani din Siria și până la jumătate de milion de oameni au fost uciși. Alte milioane de persoane sunt dislocate din locurile de origine sau au luat drumul străinătății.

Dar toate aceste realități nu pot fi puse doar pe seama ucigașilor din Statul Islamic, brutalitatea lui Assad sau rebelii care doresc să-l destituie. Siria este acum câmpul de luptă pentru un război la distanță între două puteri regionale, #Rusia și Turcia sau mai precis între ambițiile celor doi președinți care le conduc: Recep Erdogan și Vladimir Putin. Metaforic vorbind, între sultan și țar.

Acești doi oameni, conduși de propriile lor ambiții imperialiste, nu au intenția de a instaura pacea în Siria, decât în termenii proprii, lucru improbabil. Este deja un conflict internațional în care sunt angrenați luptători din Iran, Arabia Saudită, Qatar, Cecenia și Pakistan, plus șiiții din Irak și Liban, acum fiind amenințată să intre în conflict și NATO. Nu este nici o exagerare să se spună că acest conflict are potențialul de a deveni un Al Treilea Război Mondial. În acest context refugiații au devenit o armă de sine stătătoare, cei implicați în criză alimentându-se cu speranța că vor constrânge guvernele occidentale să sprijine una sau alta dintre părți.

Turcia consideră că este într-o luptă pentru supraviețuire. Ea vrea să împiedice forțele kurde din Siria și Irak să creeze propriul lor stat ceea ce ar însemna dezmembrarea Turciei. Dar Erdogan dorește, de asemenea să-l vadă eliminat pe Assad, cu care Turcia are diferende majore în privința resurselor de apă, dar și pentru că ajută insurgența kurdă condusă de marxiștii PKK din estul Turciei, ce se află lângă regiunea kurdă autonomă din nordul Irakului. 

Nu este o simplă coincidență faptul că Erdogan este un pios musulman sunnit, în timp ce Assad aparține sectei șiite Alawite. Rusia între timp este determinată să-și protejeze influența în regiune, inclusiv accesul la baza navală mediteraneană  de la  Tartus. Așa că, împreună cu Iranul, Putin l-a ajutat în război pe  Assad cu lovituri aeriene, care au vizat, în principal, așa-numiții rebeli "moderați", susținuți de Occident.

Războiul din Siria are un risc real de a escalada dezastruos într-o conflagrație mondială. Potențialul pentru o creștere dezastruoasă a ostilităților dintre sultanul Erdogan și țarul Putin sunt evidente. Fie că ne place sau nu, Europa este prinsă în mijlocul unui război care escaladează pe zi ce trece. #Vladimir Putin #Razboi