Sălbăticia islamiştilor nu încetează să ne surprindă, zi de zi, cu noi crime abominabile, venite parcă din întunecimea minţilor lor bolnave de obscurantism medieval. După cum a relatat, joi, 18 februarie, Daily Mail, militanţii aşa-zisului „Stat Islamic” din Irak au sfidat din nou umanitatea cu un act de barbarie inimaginabilă pentru orice minte de om sănătos la cap. Mai exact, ei au executat prin decapitare un adolescent de numai 15 ani, pentru simplul fapt că acesta a ascultat muzică pop occidentală. Extremiștii l-au reținut pe Ayham Hussein, după ce l-au surprins în flagrant delict, chiar în timp ce asculta muzica incriminată ca fiind „infidelă” la un CD-player, cel mai probabil la sesizarea unor vecini „binevoitori”. Curtea de sharia de la Mosul, care este unul dintre fiefurile teroriştilor islamişti, l-a condamnat pe tânăr la pedeapsa cu moartea prin decapitare în public, chiar în aceeaşi zi, respectând întocmai vechea cutumă islamică. Şi, cum era şi firesc, execuţia a avut loc, fără niciun drept de apel, în după-amiaza aceleiaşi zile, pentru a se respecta întocmai tradiţia shariatului sunnit.

Culmea e că acest simulacru-parodie de justiţie, ba chiar şi toată această atrocitate abominabilă, au fost prezentate „publicului spectator” la execuţia adolescentului ca un soi de „act de justiţie şi mărinimie islamică” (nici mai mult, nici mai puţin!). Mai exact, prin „bunăvoinţa” judecătorilor sharia, Ayham Hussein ar fi „beneficiat” de o moarte „fulgerătoare şi nedureroasă” sub „sabia ascuţită a Islamului”, mânuită, vezi Doamne, de un călău profesionist, poreclit Buldozerul, pentru cele peste 130 de kilograme ale sale, dar şi pentru aspectul său fioros, de brută supraponderală. Cu alte cuvinte, judecătorii au ținut cont de circumstanţe atenuante ale speţei, precum apartenenţa tânărului la „dreapta” confesiune sunnită şi abaterea sa mai puţin gravă de la normele impuse de Legea Sharia, astfel încât acesta nu a mai fost supus la supliciul decapitării lente, cu cuţitul sau cu hangerul, aşa cum se procedează de obicei în cazurile „necredincioşilor-koufar", fie ei creştini, yazidiţi, şiiţi sau chiar sunniţi-apostaţi. Din aceleaşi motive, judecătorii sharia s-au îndurat şi de „onoarea cadavrului” adolescentului executat prin decapitare, astfel încât acesta nu a mai fost „dezonorat” prin răstignire şi expus astfel, separat de cap, oprobiului public pentru cel puţin o zi, asta tocmai pentru a putea fi înmormântat conform tradiţiei islamice, chiar în aceeaşi zi, de către părinţii şi rudele sale „drept credincioase” sunnite.

Este ştiut faptul că „muzica neislamică”, de orice fel, cântatul la instrumente muzicale sau interpretarea vocală sunt strict interzise pe teritoriile controlate de islamişti. Singurul gen muzical acceptat şi aprobat de jihadişti este aşa-numitul „nashid”, un soi de cântec mobilizator pentru sacrificiul suprem al aşa-numiţilor shahizi-martiri, pe care le putem auzi în filmuleţele lor de propagandă islamistă, ba chiar şi în cele dedicate ororilor comise de ei „pe calea lui Allah”. #Credinta #Statul Islamic #Religie