Se împlinesc astăzi 37 de ani de la cea mai mare sinucidere colectivă din toate timpurile. Pe 18 noiembrie 1978, Jim Jones reuşea să îi convingă pe cei peste 900 de membri ai sectei sale "Templul popoarelor" să-şi ucidă copii şi apoi să se sinucidă cu cianură, o tragedie care arată că fanatici au existat şi în secolele trecute iar aceştia au reuşit de fiecare dată să găsească adepţi la fel cum se întâmplă, de altfel şi în prezent cu cei care ucid sau torturează fără milă în numele unui autoproclamat Califat Islamic.

James Warren Jones, născut pe 13 mai 1931, în Crete, Indiana, reuşea în 1952, fără a avea studii teologice, să ajungă pastor metodist în Indianapolis. Va fi exclus din cauza antisegregaţionismului din Biserica Metodistă, dar va continua să predice după ce va închiria un lăcaş de cult pe care îl va numi "Biserica Unităţii Comunitare".

Pentru că nu avea bani, dar şi pentru a atrage cât mai mulţi adepţi, Jones încearcă să vândă din uşă în uşă maimuţe la preţul de 29 de dolari bucata, iar în 1956 întemeiază Biserica Evangheliei Neştirbite „Templul Popoarelor“. Aceasta propovăduia toleranţa rasială şi egalitatea într-o societate, încă, dominată de segregare. Populaţia de culoare a fost atrasă de Jim Jones, primul pastor alb care făcea ceva pentru negrii.

Jim Jones, era înzestrat cu un excelent simţ oratoric, o inteligenţă ieşită din comun şi stăpânea foarte bine tehnicile de manipulare. La acestea s-au adăugat şi "vindecările miraculoase" pe care le-a săvârşit, fapt ce i-a adus din ce în ce mai mulţi adepţi. Îşi susţinea aşa de bine aberaţiile, încât reuşea pur şi simplu să-i hipnotizeze pe cei ce-l ascultau orbeşte fiind în stare să-l urmeze peste tot. "Tatăl" sau "Părintele" aşa cum le cerea celor din jur să-l numească, ajunsese să fie adulat de adepţii săi astfel că aceştia nu mai puteau gândi sau acţiona în nume propriu fiind gata să îndeplinească orice sarcini date de Jones. 

La începutul anilor '60 Jones devine obsedat de faptul că lumea va sfârşi în urma unei catastrofe nucleare, astfel că începe căutarea unui loc unde el, împreună cu discipolii săi, vor fi în siguranţă. Astfel, Jim Jones se mută mai întâi în California, în Redwood Valley, apoi în San Francisco, pentru ca în final să se stabilească în America de Sud, în Guyana, unde închiriază 5.500 de hectare de teren într-un loc izolat, în mijlocul junglei şi începe construirea unui oraş căruia, megalomanic i-a spus Jonestown, alăturând numele lui, Jones, cuvântului "town" - oraş, în engleză.

Peste 1.000 de membrii se mutaseră deja în noul "paradis" până la finalul anului 1977, însă ceea ce s-a întâmplat aici le-a făcut pe rudele adepţilor lui Jim Jones să se adreseze autorităţilor. pe 15 noiembrie 1978, senatorul Leo Ryan însoţit de câţiva consilieri personali, reprezentanţi ai presei şi rude ale adepţilor lui Jones sosesc în Guyana. După două zile delegaţia Congresului Statelor Unite este primită în tabără. După primirea fastuoasă, un bileţel i-a fost strecurat unui reporter. „Vă rugăm, ajutaţi-ne să ieşim din Jonestown“ scria pe foaia de hârtie.

16 persoane şi-au exprimat dorinţa de a se întoarce în Statele Unite cu delegaţia oficială, însă pe când aceştia se pregăteau să urce în avion Jim Jones dă ordin să fie opriţi şi oamenii săi înarmaţi până în dinţi îşi fac treaba cu prisosinţă ucigându-l pe senator, trei reporteri şi o fostă adeptă. Conştientizând că nu mai este cale de întoarcere, Jones ţine apoi o ultimă predică în care îi îndeamnă pe toţi cei care îl iubesc să aleagă moartea decât să cadă "în mâinile duşmanilor demonici". Singurii care au scăpat pentru a povesti grozăvia au fost doi avocaţi şi 85 de membri care la acel moment nu se aflau în tabără.

În prezent, din Jonestown a mai rămas doar slujba comemorativă din Evergreen Cemetery, săvârşită în fiecare an în Oakland, California, pe data de 18 noiembrie, în memoria celor 260 de copii înmormântaţi acolo.

Vă invit acum să urmăriţi filmul documentar "Jonestown - Povestea unei sinucideri în masă".

#SUA #Sinucidere