Ultimele evoluţii din zona cea mai fierbinte de conflict a Orientului Mijlociu, nasc întrebări şi cer răspunsuri. Părţile implicate se întreabă pe bună dreptate de ce Turcia a decis să rişte o asemenea confruntare serioasă. Răspunsul din partea guvernului turc nu a fost deloc convingător, mai ales că asemenea incidente au mai avut loc, dar niciodată nu au existat consecinţe atât de grave. Deşi încălcările minore ale spaţiului aerian al unei ţări sunt destul de frecvente şi de obicei tolerate, Turcia s-a plâns în mod repetat ambasadorului Rusiei de la Ankara, denunţând intruziunile aeronavelor ruseşti în spaţiul ei aerian şi bombardamentele din apropierea graniţei cu Siria. Informaţiile au fost postate în ediţia online a ziarului The New York Times.

După ce Preşedintele Recep Tayyip Erdogan a declarat marţi seara şi un purtător de cuvânt al Pentagonului a confirmat mai târziu că un avion turcesc F-16 a doborât un bombardier Su-24, au început acuzele şi justificările părţilor implicate. În timp ce Turcia spune că avionul rusesc a fost avertizat de zece ori timp de 5 minute înainte de a fi doborât, partea rusă susţine cu tărie nu numai că piloţii nu au fost somaţi, dar nici măcar nu au violat spaţiul aerian turcesc. Controversa va mai persista probabil mult timp de acum înainte, dar întrebarea cheie este cum de s-a putut întâmpla un asemenea incident.

Deşi oficialii turci încearcă să justifice acţiunea invocând dreptul unei naţiuni suverane de a-şi apăra spaţiul său aerian, totuşi trebuie căutate motivele ascunse care au dus la producerea inidentului. Iar acestea se pierd în negura istoriei şi se împletesc cu prezentul efervescent al zonei. Până la urmă preşedintele Erdogan a clacat şi într-un acces de furie dominat de sinceritate a spus: "Condamnăm cu fermitate atacurile care sunt concentrate în zonele locuite de turkmenii din zona Bayirbucak. Avem rudele noastre, neamul nostru acolo". Dincolo de sentimentul naţional care îl animă pe Erdogan, mai trebuie menţionată frustrarea pe care el o resimte faţă de #Rusia  lui Vladimir Putin, care a decis să acţioneze militar în Siria, pentru a-l ajuta pe preşedintele Assad.

Această acţiune a Rusiei a făcut ca frustrările lui Erdogan să explodeze, operaţiunile militare împotriva rebelilor sirieni, dintre care mulţi turkmeni, demolând politica Ankarei de înlăturare a guvernului preşedintelui Bashar al-Assad. Turcii au fost obligaţi să renunţe la ambiţiile lor de înlăturare a lui Assad de la putere şi temerea lor este că probabil nu vor primi un loc la masa negocierilor, atunci când va veni momentul, după ce situaţia din zonă se va stabiliza. Ipoteza este susţinută de Soner Cagaptay, un analist turc de la Institutul Washington pentru Politica Orientului Apropiat, un grup de cercetare nepartizan şi neafiliat politic. Ipoteza este susţinută şi de declaraţia premierului turc Ahmet Davutoglu, care a spus miercuri că: "Nimeni nu poate legitima atacurile asupra turkmenilor din Siria, folosind pretextul de a lupta împotriva Statului Islamic", cu referire directă la Rusia.

După acest incident, rămâne însă delicată poziţia NATO, care deşi formal a luat apărarea Turciei, totuşi reprezentanţii statelor membre sunt foarte iritaţi de decizia unilaterală a Turciei, care poate angrena alianţa într-un conflict nedorit de nimeni cu Rusia. Evoluţia situaţiei este incertă, nimeni neputând anticipa evenimentele viitoare, mai ales că Rusia a şi început acţiunile de retorsiune împotriva Turciei. #NATO #Razboi