Implicarea Rusiei în conflictul din Siria stârneşte o serie de întrebări cărora vom încerca să le găsim răspunsul, comentează jurnalistul rus Konstantin von Eggert, pentru ediţia în limba bulgară a Deutsche Welle. Aşa încep mai toate războaiele: cu credinţa şi promisiunea că respectivul conflict nu va dura mult şi, bineînţeles, se va termina cu victoria ta. Cu ajutorul publicaţiilor favorabile şi a propagandei intensive, preşedintele Putin crede că a tras lozul câştigător. În spatele acestei decizii sunt, însă, multe semne de întrebare. Rămâne să găsim răspunsul acestora.

În afară de versiunea oficială, că i se acordă ajutor preşedintelui sirian Bashar al-Assad, continuă jurnalistul citat, cred că există şi alte motivaţii. În ochii lui Putin, dictatorul sirian este victima politicii occidentale, care are obiceiul schimbării regimurilor incomode. La fel cum politica Moscovei în privinţa Ucrainei semnifică o încercare de a nu lăsa evenimentele din Piaţa Maidan să se repete în faţa Kremlinului, tot aşa şi noua politică vizavi de Siria este menită a arata Vestului unde se sfârşeşte linia roşie.

În al doilea rând, în acest fel, poate fi mutată atenţia Occidentului de pe Ucraina, mai ales acum, când acordurile de la Minsk atârnă de un fir de aţă. În al treilea rând, acesta este un semn către aliaţii Moscovei (chiar dacă puţini): dacă ceva li se întâmplă, nu vor fi lăsaţi singuri. Această atitudine contrastează puternic cu aceea a administraţiei prezidenţiale americane. Putin vrea să arate întregii lumi că unui aliat al #SUA, cum a fost şi cazul fostului preşedinte egiptean Mubarak, riscă să i se spună, la un moment dat, să se descurce singur. În schimb, cine este aliat cu #Rusia va primi sprijin militar sau, cum se spunea cu ani în urmă, într-o reclamă a unei mărci de vodcă ruseşti,"simte diferenţa!".

În al patrulea rând, Rusia propune ajutorul său Americii în lupta contra Statului Islamic, însă în condiţiile impuse de ea. Putin nu doreşte să devină aliatul Washingtonului. Asta ar însemna ca el să aibă mâinile legate şi să fie trecut la "şi alţii".

Rusia joacă tare şi pentru că SUA îşi vor alege preşedintele într-un viitor foarte apropiat. Viitorul preşedinte al SUA nu va mai putea ignora prezenţa Rusiei în regiunea Orientului Mijlociu şi va fi nevoit să colaboreze cu Kremlinul, crede jurnalistul rus citat. Spre deosebire de SUA, Rusia nu îşi apără interesele în regiune. Moscova nu depinde de petrolul din zonă, nu există minoritate rusă, nici afacerile ruseşti nu sunt active. Totul este, deci, un teatru ieftin, încheie von Eggert. #Vladimir Putin