În timp ce refugiaţi şi imigranţi din Siria şi din alte părţi continuă să inunde Europa, o mare parte din dezbaterile despre eventualele lor destinaţii par să se concentreze în care dintre naţiunile europene să fie primiţi, care sunt primitoare şi care nu sunt.

Problema globală, cu toate acestea, nu se limitează la reinstalarea acestora doar în Europa. Ediţia online a publicaţiei time.com face o analiză pertinentă în acest caz.

Unele state americane iau în calcul deja primirea unui număr semnificativ de refugiaţi, iar preşedintele Obama a declarat săptămâna trecută că speră să permită primirea a mai mult de 10.000 de refugiaţi în anul care vine.

Deşi anunţul lui Obama a fost criticat ca fiind „nechibzuit” de unii care-l văd ca pe un risc de securitate, cei 10.000 de sirieni care ar putea fi relocaţi pe pământul american este de fapt un număr extrem de mic din perspectivă istorică.

De exemplu, imigranţii vietnamezi care au venit în #SUA după 1975, odată cu încheierea războiului din Vietnam, au fost estimaţi ca număr la aproximativ 120.000 numai în acel an. Un sondaj Gallup, efectuat la momentul respectiv, a arătat că doar 36% dintre respondenţi au spus că ar fi trebuit să fie aduşi în Statele Unite ale Americii.

Refugiaţii au venit amplificând temerile americanilor că aceştia le vor „fura” locurile de muncă sau, dimpotrivă, că vor fi o povară pentru sistem în cazul în care ei nu vor putea să-şi găsească un job sau să se integreze în societate.

În plus, Războiul Rece era încă în plină desfăşurare, şi mulţi se temeau de viitoarele înclinaţii politice ale noilor rezidenţi. Totuşi, a existat un sentiment larg răspândit că SUA datorează ceva oamenilor ale căror vieţi au fost puse în pericol de acţiunile militare americane din Vietnam.

Aceşti refugiaţi au fost luaţi în evidenţă în Guam înainte de a fi duşi la baze militare din California, Arkansas şi Florida. Au fost consultaţi de către medici, amprentaţi de către Serviciul de Imigrare şi Naturalizare, testaţi pentru cunoştinţele de limbă engleză, fiindu-le furnizat şi un card de securitate socială. Apoi a început lungul proces de integrare socială care presupunea găsirea unei locuinţe, a unui loc de muncă şi începerea unei noi vieţi în ţara de adopţie.

În primul val de refugiaţi au fost în mare parte profesionişti, elitele care puteau fi de mare ajutor societăţii americane şi care erau foarte căutaţi pe piaţa muncii. Un exemplu este cazul unui cuplu vietnamez de medici, care au fost relocaţi într-un oraş din Nebraska ce avea nevoie disperată de un medic local. Cei care au venit mai târziu, erau aşa numiţii "refugiaţi de barcă", în majoritate refugiaţi economici, din categoria muncitorilor, agricultorilor şi pescarilor.

Experienţa americană în trierea şi integrarea lor este de asemenea semnificativă.

În ciuda temerilor resimţite în anul 1975, Statele Unite au absorbit cu uşurinţă peste 120.000 de refugiaţi, de douăsprezece ori mai mult decât numărul de persoane pus în discuţie în acest moment.

La urma urmei, 120.000 este un număr relativ mic, iar la aceştia se mai pot adăuga cei aproximativ 400.000 de est-europeni care au venit în Statele Unite, după Al Doilea Război Mondial şi cei 650.000 de cubanezi care au fost relocaţi, mai ales în Florida, când Castro a venit la putere.

America trebuie să admită, că acest val de refugiaţi este şi o urmare a politicii americane din zonă, deci SUA ar trebui să-şi asume cota corectă de refugiaţi pentru potenţialul de care dispune. #imigranti #Refugiați