A petrecut mai bine de jumătate din viaţă pentru hobby-ul său. Din mâinile sale, după 30 de ani de muncă, după mii de nopţi nedormite, a ieşit o impresionantă colecţie de goblenuri, cu motive religioase.

Anita Nuţu, o româncă stabilită la Roma de circa 15 ani, a pus în goblenurile lucrate parte din inima sa. Am putea spune că la fel face orice artist cu operele sale. Veţi vedea însă de ce Ana consideră că fiecare lucrare a sa, pentru care a pierdut chiar şi câteva luni nedormite, noapte de noapte, este ca şi propriul copil.

La vârsta de trei ani, femeia născută la Galaţi rămâne orfană de ambii părinţi. "Am fost crescută de o familie, dar 14 ani mai târziu am rămas orfană a doua oară. Nu m-am îndrebat niciodată de ce am avut soarta asta, poate că aşa a fost să fie", ne spune Aniţa Nuţu, începând să vorbească despre ea.

Viaţa şi-a urmat cursul, Anita, care primise o educaţie bună, ajunge să aibă un loc de muncă, casieră la anumite bănci din oraş. Şi, totuşi, nu se simţea împlinită. A început să îşi pună sentimentele, bucuriile dar mai ales tristeţile pe pânza goblenului. Se întâmpla acum 30 de ani, atunci când a luat naştere prima lucrare din cele 44 pe care Ana le are expuse acum la Biserica San Gregorio al Celio, din Roma, de lângă Colosseum.

După o vacanţă petrecută în Italia, acum 15 ani, decide să se întoarcă la Roma şi să se stabilească aici. A continuat să îşi cultive pasiunea, cusutul goblenurilor. Şi bine a făcut, pentru că acum, din mâinile ei, iubitorii de artă pot admira adevărate capodopere.

Anita Nuţu nu lucrează pentru a se îmbogăţi. Realizată din punct de vedere financiar, vrea doar să lase un semn al existenţei sale pe acest pământ. Mai spune, cu mândrie, că vrea să demonstreze tuturor că românii fac multe lucruri frumoase.

În toţi cei 15 ani, de când se află în Italia, l-a avut aproape pe soţul ei, Mario, care a susţinut-o moral în acest proiect de suflet.

Pentru una dintre lucrări, i s-a oferit, anul trecut, o sumă mare de bani. Anita a stat puţin pe gânduri, iar apoi a refuzat. Nu a vrut să îşi înstrăineze "unul dintre copii", aşa cum spune.

"Eu am rămas orfană, ştiu ce înseamnă să nu îi ai pe ai tăi cu tine, aşa am simţit, că are lui locul lângă celelalte".

Singura dorinţă a ei este ca rodul muncii sale de 30 de ani să dăinuiască. Astfel, i-a venit ideea înfiinţării unui muzeu. Mobil, deocamdată. Aniţa Nuţu expune unde găseşte găzduire. Plăteşte pentru asta, dar nu îi pare rău. "Acum, la această expoziţie, am întâlnit mulţi oameni din toate colţurile lumii. Toţi au apreciat lucrările mele, am primit cuvinte de încurajare şi sunt convinsă că mă aflu pe strada cea bună", ne mai spune cu încredere Anita. #romani in Italia