Rachete Patriot, staţionate pe partea turcă a frontierei în cadrul pactului NATO, au fost pentru scurt timp atacate de către un hacker neidentificat, potrivit versiunii online a publicaţiei germane "Behörden Spiegel". 

Revista nu oferă detalii cu privire la cum sau când au fost efectuate aceste atacuri, dar sugerează că hackerii au dobândit accesul la sistemul antirachetă prin accesarea unui cip de computer care ghidează rachetele sau printr-un schimb de informaţii în timp real, care permite rachetelor să comunice cu sistemul lor de control. 

Experţii spun că o astfel de vulnerabilitate este deosebit de periculoasă deoarece ar putea cauza neutralizarea bateriei de rachete astfel încât aceasta să nu poată intercepta rachetele inamice sau ar putea provoca intenţionat chiar o tragere către o ţintă neautorizată. 

Un purtător de cuvânt al Ministerului Federal al Apărării germane a negat acuzaţiile, declarând pentru ziarul german "Die Welt" că nu există dovezi că o astfel de intruziune ar fi avut loc. 

Rachetele Patriot sunt în serviciul militar al #SUA din anul 1984 şi au fost folosite pentru prima dată într-o misiune reală,  în timpul Războiului din Golf din anul 1991. 

Germania a anunţat recent că va cheltui mai multe miliarde de euro pentru a înlocui sistemul Patriot, cu un sistem de rachete de ultimă generaţie proiectat de SUA şi Italia, înlocuirea urmând să se finalizeze până în anul 2025. 

Sistemul de rachete a fost staţionat la graniţa siriană timp de peste doi ani, după ce Turcia a cerut partenerilor #NATO sprijin datorită războiului civil sirian, care face încă ravagii şi este în plină desfăşurare de cealaltă parte a frontierei Turciei. 

Rachetele sunt deţinute şi operate de către Bundeswehr, #Armata germană. Conform "Die Welt", bateria este formată din şase lansatoare şi două radare. 

Ewan Lawson, un expert în securitate cibernetică de la RUSI (Royal United Services Institute), o prestigioasă organizaţie specializată în apărare şi securitate, spune că accesul neautorizat la aceste sisteme de rachete militare poate fi realizat mult mai frecvent decât se crede, dar evident că nu este declarat din motive de securitate. El spune că doar o entitate statală ar avea capacitatea de a penetra un astfel de sistem. 

"Este puţin probabil să fi fost un hacker amator norocos. Dacă s-a întâmplat, este datorat unui efort concentrat din partea cuiva", spune Lawson. El afirmă că Rusia, China, Statele Unite, Marea Britanie, Israel şi Iran ar putea fi singurele naţiuni care să dispună de capacităţile de a se infiltra într-o baterie de rachete de sine stătătoare, dar adaugă şi faptul că tehnologia Patriot este învechită şi trebuie să fie actualizată. 

Caroline Baylon, cercetător asociat în securitate cibernetică la Chatham House, spune că rezultatele unei astfel de intruziuni ar putea fi catastrofale. 

Într-un scenariu negru se poate imagina că bateria de rachete nu ripostează la un atac real cu rachete de intrare pe care ar trebui să le distrugă, sau s-ar putea imagina că lansarea ar fi neautorizată iar ţintele direcţionate intenţionat greşit."Sistemele de rachete au aceleaşi vulnerabilităţi existente în infrastructura critică" concluzionează Baylon. 

Rapoarte de atacuri cibernetice asupra infrastructurii militare sau industriale sunt rare. Cel mai faimos exemplu al unui astfel de atac cibernetic a fost viermele Stuxnet, care a fost strecurat în computerele instalaţiilor de centrifugare ale uraniului din centralele nucleare iraniene.