Ultimul deceniu a fost unul în care balanţa de putere la nivel global s-a reaşezat. Aruncând o scurtă privire asupra situaţiei geopolitice la nivel planetar, observăm că anumite sfere de influenţă sunt extrem de vizibile şi bine delimitate. Fără doar şi poate, Statele Unite ale Americii rămân în fruntea ierarhiei de putere. Dovada cea mai elocventă este reprezentată de faptul că principalele instituţii financiare globale sunt originare din #SUA, ca şi marile corporaţii care practic guvernează lumea. În Asia, competiţia pare a lăsa loc şi pentru alţii, cum ar fi India, în vreme ce China şi Japonia încearcă să-şi menţină statutul.

Problema cea mai gravă şi, de altfel, cea care poate dezechilibra această ordine mondială este dată de situaţia din Europa. În vreme ce Germania a reuşit în ultimele două decenii să redevină locomotiva economică a Europei, marele perdant este cu siguranţă Federaţia Rusă.

Am fost martori în ultimii ani la o decădere masivă a fostului URSS. În plan economic, #Rusia se confruntă cu mari probleme determinate de deprecierea excesivă a rublei, dar şi de sancţiunile impuse de Comunitatea Europeana şi SUA. În limbaj plastic, Rusia este ca o fiară hăituită din multiple direcţii, iar reacţia cu siguranţă va surveni în cel mai scurt timp. Ceea ce se întâmplă în Ucraina este un fel de practică, de antrenament. Atuul Rusiei este cel militar. Capabilităţile sale distructive sunt arhicunoscute. Nu trebuie să uităm că Rusia este cea mai mare putere nucleară a lumii, iar acordurile cu SUA (celebrele tratate SALT) pot fi oricând ignorate. Cineva a zis că istoria tinde să se repete. În 1938 premierul britanic Chamberlain a semnat cu Adolf Hitler un tratat care scotea din ecuaţie razboiul. Chamberlain s-a întors triumfător la Londra, iar Hitler ulterior a declarat că respectiva înţelegere e doar o bucată de hârtie. Nimic mai adevărat. Urmarea probabil că o cunoaştem cu toţii. La fel cum Chamberlain oferea garanţii Poloniei în 1939 că nu va fi atacată de Germania nazistă, tot aşa #NATO oferă numeroase declaraţii şi garanţii cum că aliaţii tratatului nord-atlantic vor fi protejaţi.

Situaţia Rusiei este una în care aceasta nu are multe de pierdut. Gândiţi-vă că, dintre marii jucători politici, ea este cea mai nemulţumită de actualul status quo. SUA nu îşi doreşte o conflagraţie care ar putea schimba ordinea mondială, iar Germania pare că se mulţumeşte cu controlul şi dominaţia spaţiului european. În spaţiul asiatic, Rusia are de ţinut piept ascensiunii Japoniei, Chinei şi, mai nou, Indiei. Cele trei state enumerate au ca avantaj segmentul demografic, unul impresionant.

Drept urmare, a nu lua în considerare o noua conflagraţie care poate schimba balanţa de putere la nivel global înseamnă o dovadă de naivitate din partea noastră. După Primul Război Mondial, nimeni nu credea că va mai urma un altul, din cauza atrocităţilor comise de oameni în cei patru ani de stare de beligeranţă, iar în mai puţin de două decenii o nouă confruntare monstruoasă începea.

Istoria este scrisă cu un scop, iar unul din ele este să luăm aminte la greşelile şi ignoranţa înaintaşilor noştri. Dacă vom purta în continuare vălul naivităţii, omenirea se va trezi în faţa dezastrului din nou, iar de această dată urmările vor fi cu siguranţă dezastruoase.