Cum ne-am cucerit libertatea în anul 1989 este un lucru de care trebuie să ne aducem aminte de fiecare dată, spre a o prețui mai bine, pentru a lua atitudine. Pentru libertate și pentru drepturi e nevoie să lupți. Cei tineri e necesar să afle cum a fost atunci, cei mai puțin tineri, să-și aducă aminte...

Faptele care s-au petrecut atunci ne sunt familiare multora dintre noi, alții, cei mai tineri au aflat din auzite. Nouă înșine care am trăit în vremurile acelea de dinainte de 89 ni se pare că totul s-a întâmplat într-o altă poveste, că noi, cei de atunci suntem, ca să spunem așa, plastic exprimându-ne, dintr-un alt film.

Anunțuri
Anunțuri

Eu, personal, fac parte din cei care își aduc aminte. Eram studentă pe atunci, la Litere, în același an cu Marian Munteanu. Revoluția m-a prins, cum se zice, la bunici, undeva în Călărași. Bunica murise cu un an înainte și mă uitam la televizor cu mătușa mea, sau dada, cum se spune prin părțile alea. Nu ne venea să credem ce vedeam. Mătușa m-a luat cu ea la Filatura Oltenița, era filatoare acolo, spre seară, cu găndul ca să stau cu ea la schimbul trei și dimineața să mergem acasă, la București.

Puțin a lipsit să fiu linșată de mulțimea din Oltenița adunată în centru, care,văzându-mă îmbrăcată într-un pardesiu, era un decembrie cald, și cu o pălărie cu boruri largi pe cap, a crezut că sunt securistă. Noroc cu un băiat deștept, ofițer, care și-a dat seama de situație, m-a luat împreună cu mătușa și am mers la Filatura Oltenița.

Anunțuri

După schimbul trei efectuat de mătușă la filatură, a doua zi, nici nu știu cum am ajuns împreună la București. Frânturi de viață, frânturi de timp.

Începeam să simțim libertatea care venea spre noi ca cineva necunoscut până atunci.

A trebuit să ținem cu dinții de libertatea căștigată cu sângele multora și pe care Dumnezeu îi tot iartă de atunci. Nu avem dreptul să uităm.

Am ținut această libertate în brațe ca pe un frate și atunci cănd minerii au venit să ne cotonogească, când fenomenul Piața Universității era în floare. Puțin a lipsit să nu primesc și eu corecția la un examen de teoria literaturii. Minerii intrau în sălile de examen și-i altoiau pe studenți, chipurile că nu au învățat. Dacă mai erai și studentă și aveai fustă scurtă, în mod sigur îți luai bătaie, pentru că, nu, minerii considerau că trebuie să fim morali.

Frănturi de timp, frânturi de emoție, totul s-a întâmplat ca în altă lume.

Ne-a rămas libertatea ca un lucru concret palpabil și drag.

Despre libertate e bine să ne aducem aminte în fiecare zi. Libertatea noastră, cucerită cu sănge în 89, ne obligă să ne aducem aminte, dar și să luptăm de fiecare dată pentru ea. Pentru că pentru libertate și drepturi e nevoie să lupți.

Frumoasa noastră libertate cucerită în zilele de iarnă din 89 o vom lăsa moștenire urmașilor urmașilor noștri, cu abnegația și entuziasmul de atunci. #ROMANIA #Comunism