La o întâlnire cu cineva, merg cu toate bagajele mele şi vreau să mă conectez cu el. El vine idem, nu se poate face astfel o conectare. E necesar să fii în starea de prezenţă, sunt doar eu aici, fără nimic din trecut, fără frustări, fără dorinţe, aşteptări şi pretenţii. Din păcate, nu avem educaţia potrivită pentru o întâlnire autentică.

Când mergi la întâlnire, mergi cu strictul necesar, nu-ţi iei tot bagajul după tine. Îţi iei doar nişte haine cu care te prezinţi la întâlnire. La primele întâlniri ne aranjăm la maxim, fiecare cută, fiecare dungă să arate impecabil,ca să facem impresie bună. Ne lipseşte educaţia a ceea ce înseamnă să te întâlneşti cu cineva, ce înseamnă să comunici cu cineva, să intri în relaţie cu cineva.

Anunțuri
Anunțuri

Creierul nu se poate regla singur din interior, ci are nevoie de un alt creier pentru a se regla. Eu singură, cu problemele, frustrările, gândurile mele, nu mă pot autoregla singură, decât dacă am în faţă un creier cu care să mă reglez. Sistemul limbic intră în rezonanţă cu sistemul limbic al celuilalt şi sistemul nervos se calmează. Creierul spune:”În sfârşit a venit cineva şi mă pot autoregla”.

Acest gen de conexiune nu o putem face cu oricine sau oricare, de aceea e bine să mergi la un specialist, care ştie să te asculte, când ai o problemă. Când te duci la cineva care a a avut experienţe similare, îţi dă soluţiile pe care le-a folosit la propriile probleme. Dar e posibil, să ai alte soluţii mai bune, pe care să le scoţi din tine. Dar aceste soluţii, nu le poţi scoate, decât în faţa unui creier, care măcar ştie, să-ţi pună nişte întrebări, te ascultă activ.

Anunțuri

De aceea, sunt recomandaţi psihoterapeuţii, psihologii, pentru discuţii legate de probleme de suflet.

Conectarea cu o altă fiinţă umană e foarte importantă pentru noi, oamenii. Dacă nu o ai, devii o persoană foarte retrasă sau impulsivă/vulcanică.Noi ne putem conecta doar în prezenţa unui creier cu care putem să ne conectăm. Pe lângă corp, mai suntem şi minte, inimă şi spirit. În prezenţa cuiva, având corpuri energetice, citim şi descărcăm inconştient informaţii. Atragem întotdeauna oamenii aflaţi pe frecvenţa noastră de vibraţie.

Inima noastră, când se conectează cu celălalt, are compasiune, încredere. Câmpul inimii se amplifică foarte mult şi-l susţine pe celălalt în demersul lui. Chiar şi în spirit, esenţa şi sinele divin se conectează chiar şi cu persoana aflată de faţă. Toată această conectare are la bază comunicarea. Cum prin comunicare 70% reprezintă comunicarea nonverbală, persoana cealaltă simte când există o discrepanţă între ceea ce comunici şi ceea ce intenţionezi. Această discrepanţă duce la separare, la dizarmonie.

Anunțuri

În relaţiile de cuplu sunt persoane care au sesizat că, odată ce dispare conectarea, sentimentele dispar.

Într-o relaţie de cuplu sunt eu, mama şi tatăl meu, el, mama şi tatăl lui. Când atragem un partener de cuplu, el va avea un caracter similar cu mama şi tatăl meu, iar pentru el, eu am caracteristicile mamei şi tatălui lui. Aşa că observăm că, relaţiile de cuplu au o încărcătură emoţională, corporală, de atitudine, de comportament, de la şase persoane.

În anumite relaţii, apare nevoia omului de a controla, pentru că doar atunci se simte în siguranţă. Aceste persoane nu au înţeles că, relaţia soţ-soţie înseamnă să se însoţească, nu să fie unul stăpânul celuilalt. Eu mă însoţesc cu tine, ca să călătorim împreună, nu sunt stăpânul tău, nici tu nu eşti stăpânul meu. Pentru că e mult mai uşor în doi. Când eşti singur, eşti mult mai bulversat, în doi, creierul se autoreglează cu ajutorul celuilalt imediat, te echilibrezi. Că oamenii ajung la divorţ, nu au rezolvat de fapt nimic. Aceleaşi probleme le vor regăsi în următoarea relaţie, e la fel. Pentru că ceea ce e de înţeles, e să schimbi ceva în interiorul tău mai întâi, ca apoi lumea să se schimbe.

La o întâlnire reuşită, depinde foarte mult de cât de bine reuşeşti să te conectezi cu adevărat cu celălalt. Există câteva întrebări ajutătoare în acest demers: “Am auzit că ai spus...”, Am înţeles aşa:...E corect?”Doar aşa se creează întâlnirea autentică. Prin prezenţă, comunicăm, celălalt îmi da un feed-back. Când cei doi nu comunică, nu-şi doresc să comunice. Cine vrea cu adevărat să comunice, îşi găseşte timp de comunicare. Când nu îl întrebi şi pe celălalt, hotăreşti abuziv în numele lui, îi faci program, fără să-l întrebi, aici apare lupta de putere, îl domini.

Omul, ca să fie fericit, are nevoie de oxitocina. De îmbrăţişări. Pentru femeie, că îmbrăţişează copiii, rezolvă mai repede această nevoie. Bărbatul, că să-şi acopere această nevoie, ia în braţe o femeie. E necesar că să îţi faci timp de petrecut cu partenerul, o jumătate de oră măcar. Timp în care, creierul lui începe să secrete oxitocina, pentru o stare de bine.

În relaţiile părinţi-copii, apare un dezechilibru, când se aplică expresia”eu te-am făcut, eu decid pentru tine.” Copiii nu ne aparţin, sunt ai divinităţii, noi doar îi susţinem până când ajung la vârsta când pot decide pentru ei. Expresia:”Tu eşti mic, nu ştii nimic”, din păcate se înscrie pe viaţă în conştiinta copilului, practic, aşa îl pregătim pentru eşec. Este foarte importantă comunicarea permanentă cu copilul. Avem nevoie de multă răbdare, perseverenţă. Mulţi oameni, imaturi emoţional, fac copii, şi tot aşa îi cresc, la fel cum au fost şi ei crescuţi. Doar când suntem maturi emoţional, acţionăm, nu reacţionăm la stimulii din exterior.

În relaţiile de #prietenie, face to face, doar aşa putem transmite, în direct, o stare de bine. E bine să aplicăm foarte des, la nevoie, expresia:”Iartă-mă, că nu am ştiut că asta te afectează”. Doar aşa îl simţi cu adevărat pe celălalt. Nu pari arogant. Când ne cerem scuze, arătăm că deţinem compasiune, empatie. Pentru că un dans se face doar în doi. #Educatie