Joc de glezne la încălzire, pe margine dar și în teren. Așa se poate oarecum sintetiza actuala situație din România când atacurile directe la conducerea #DNA au fost diminuate, cel puțin la prima vedere, fiind înlocuite cu ”nevinovate” luări de poziție față de activitatea punctuală a unor procurori din DNA ca să nu le spunem pe nume, respectiv atacuri la persoană.

Anunțuri

In plină și controversată dispută din planul controlării sau nu a justiției din Roamânia, principali atacatori ai instituției anticorupție reprezentate de DNA au schimbat tactica. S-a trecut la o abordare aparent mai discretă deși de răsunet și de efect instantaneu tip pocnitoare, dar cu bătaie lungă, urmărindu-se același scop, acela de a decredibiliza DNA.

Această nouă abordare tactică se axează pe identificarea unor cazuri în care procurorii care le-au instrumentat au făcut eventuale greșeli procedurale sau măcar de comportament ori în care instanțele au procedat la restituirea cauzelor spre completarea probatoriului. Binențeles aceste situații sunt prezentate acompaniat de cazuri soluționate în instanțe care nu dau câștig de cauză acuzării reprezentate de DNA.

Mai mult decât atât se caută breșe în corpul procurorilor investigându-se fără să exagerăm viața privată a acestora cu prezentarea în fața opiniei publice a unor aspecte imorale sau ce pot duce la interpretări ostile instituției. Instituția fiind cea vizată nu conducerea acesteia.

În acest plan se înscriu recentele prezentări pe anumite canale de comunicare a unor procurori implicați în diverse posibile așa-zise scandaluri ori cu o anumită moralitate profesională folosindu-se drept motivație unele decizii ale CSM, care ar justifica demersurile cu exemplele respective.

Cine greșete plătește este un principiu general valabil aplicabil tuturor, inclusiv procurorilor ori judecătorilor în acest sens fiind norme legale de incriminare asociate faptelor și gravității acestora.

Credeți că s-a ajuns în societatea românească actuală la un nivel redus de corupție sau la acea stare de acceptare socială a unor asemenea diminuate acte și fapte care să devină o normalitate.

Sperăm să ajungem la așa ceva. Dar deocamdată nu suntem în această situație, dimpotrivă regăsim corupția la diverse nivele și în diferite feluri ori exprimări modale cam peste tot.

Așa ceva este de neacceptat.

Opinia publică, tot românul se exprimă vehement și ia atitudine împotriva corupției ce tinde să se generalizeze și să devină endemică. Scurtarea drumului spre realizarea interesului personal prin orice mijloace, ocolirea și încălcarea legii sunt pe cale să devină normalitate?!

Dacă toți sunt corupți atunci sigur nu se mai poate vorbi de corupție acesta este paradoxul eradicării corupției.

Pe acest fond de atitudine și luare de poziție anticorupție nu se poate accepta ideea darămite acțiunile îndreptate împotriva instituțiilor care luptă împotriva corupției.

Nu acestea trebuie să își facă treaba, să își îndeplinească atribuțiile în limita competențelor conferite prin lege, iar nouă nu ne rămâne decât să sprijinim demersurile acestora și să contribuim activ la realizarea dezideratului de integritate, cel care duce la apreciere și recunoaștere personală, dar și socială. #Partide