Prin anii '80, drumul Mileanca-Dorohoi, dacă se înzăpezea ca acum, trebuia să mergi la un căruțaș care avea sanie și cai pe măsură, pentru a putea parcurge această distanță, bineînțeles contra cost. Prețul era de zece ori prețul unui bilet de autobuz, adică 100 de lei de persoană și unde mai pui că în sanie încăpeau cam 8-9 persoane fără vizitiu. Autoritățile din acea vreme, nu prea se sinchiseau cu dezăpezitul și după zicala ”cine l-a pus acela să-l ia", până nu se încălzea vremea nu găseai alt mijloc de transport. Astfel mergeam ba în sanie, ba pe jos, că altfel înghețai de frig ce era și unde mai pui că drumul dura de dimineață și până se lăsa întunericul.

Anunțuri
Anunțuri

Cam asta era pe vremea foștilor bravi conducători travestiți în ocrotitori ai populației. E drept că acum se mai și dezăpezește nu ca pe vremuri.

Și să vă spun câte ceva despre transportatorul nostru cu sania la care erau înhămați doi cai suri de mai mare dragul să-i privești. Omul nostru era, că acum e oale și ulcele, un sătean chivernisit, dar care își întreținea animalele foarte bine, că altfel nu s-ar fi încumetat omul să ne ducă atâta cale și apoi să se mai și întoarcă acasă în condiții destul de dificile. Oricum îl cunoștea multă lume, inclusiv rromii și altcineva nu se prea încumeta la o astfel de cursă.

După ce-i plăteam omului când ajungeam la oraș, cu bagajul în mână mă îndreptam către gară, unde dacă ajungeam la timp ne aștepta trenul de Iași tras la peron și pufăind a fi gata de plecare.

Anunțuri

Cu sufletul la gură treceam pe la casa de bilete dacă nașul nu ne lua, că în apropiere de Iași venea supra-controlul și atunci nu se făcea să nu ai bilet cu toate că locuri în tren nu mai găseai decât în picioare. Vagoanele erau supraetajate și normale în număr de 10 nu ca acum doar două, care circulă cam tot timpul goale. Nu că n-ar fi călători, dar sunt mai multe oferte de mijloace de transport. S-au schimbat vremurile dar vorba lui Nenea Iancu ”pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem toți ca proștii", așteptând alte vremuri, mai bune, până ni se vor lungi urechile. #DORIN S