Șefa Casei de Pensii din Suceava este anchetată de #DNA pentru că ar fi luat bani de la angajați ca să-i mențină în funcții. Ea este acuzată de trafic de influență și instigare la permiterea unor persoane să aibe acces la informații care nu sunt destinate publicității. Nimic senzațional! Mai interesantă mi s-a părut indignarea unor persoane care discutau despre acest subiect pe autobuzul nr 2, de la Gara Burdujeni și până la stația de la Policlinică. Le urmăream conversația și mă întrebam, unde au trăit până acum?

O practica moștenită din moși-strămoși

Astfel de practici au loc în absolut toate instituțiile publice. E o practică moștenită de pe vremea comuniștilor, deși nu cred că monarhia constituțională a fost total străină de astfel de activități, dar care a a atins apogeul în tipica noastră democrație, unde accesul în administrația publică este atât de rar făcut pe merit, încât atunci când întâlnești o persoană competentă într-o instituție a statului, îți pare că este venită de pe altă lume și nu mai prididești a mulțumi cerului că ți-a scos acel om în cale.

Anunțuri
Anunțuri

Respectivul funcționar public se deosebește de funcționarul tipic prin simplul fapt că știe despre ce vorbește și te poate consilia pe înțelesul tău, fără să te amâne, să te trimită la alt coleg sau să te poarte pe drumuri o veșnicie. Atât! În urma unei discuții cu el, știi ce ai de făcut și te întorci la el numai pentru a-i mulțumi, nu ca să te zăpăcești mai tare de cap.

Cine este „cuiva”?

De obicei, pentru a accede într-un post din administrația publică, indiferent pentru care instituție, trebuie să fii „cunoștința cuiva”. Asfel, acel „cuiva” va aranja lucrurile în așa fel încât postul să se potrivească ca o mănușă pe dosarul candidatului. Dacă întâmplarea face ca mănușa respectivă să se potrivească și pe profilul altui candidat, care nu este cunoștința lui „cuiva”, atunci i se va adăuga pe ultima sută de metri încă un deget mănușii ca și candidatului avantajat.

Anunțuri

De aceea în instituțiile publice avem tot soiul de ciudați, mai potriviți unei grădini zoologice decât funcțiilor ocupate. De obicei, atunci când se pune pila, cel care se află în funcție publică de decizie și care efectiv dictează așa zisei comisii cine trebuie să ocupe postul, îl întreabă pe „cuiva” dacă apropiatul său stăpânește domeniul în care va lucra. „Cuiva” răspunde de obicei în felul următor „Nu prea, dar învață repede, vă garantez eu! Hai vă rog acordați-i o șansă că e un băiat/fată bun/ă!”. Problema e că individul susținut de „cuiva”, odată ajuns în funcția dorită, uită că trebuie să mai invețe, deoarece el este pila lui cutărescu și nimeni nu se va atinge de el. Va învăța cel mult procedurile obligatorii de pupat în fund șeful direct și pe acest principiu își construiește cariera mai departe ajungând, după ceva timp, la rândul său într-o funcție de conducere promovând mai departe pe alții ca dânsul, după rețeta de succes deja verificată.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! #casa de pensii suceava #Coruptie