Câteva persoane mă întreabă insistent când mă întorc în România. Vor fi negreșit frustrați certați cu bunul simț care îmi vor comenta posibil agramat: "Rămâi bă unde ești trădătorule de neam, dacă ți-ai părăsit țara". Trădători sunt cei care își bat joc de țară nu noi, #Diaspora, care știm foarte bine de unde am plecat. În schimb, mulți dintre cei care ne denigrează, nu au fost niciodată "afară", să vadă evoluția economică la nivel de infrastructură sau alte domenii. Aici e diferența. Oricât ai încerca să te ai bine cu toți românii din țară și afară, devine o iluzie.

Fie că trăiți în Canada, Anglia, Franța, Italia, Spania, Grecia, Germania, Suedia, Danemarca, etc, majoritatea sunteți afară din aceleași motive, corect? Păi pentru ce să fac asta, adică să revin în România? Ca să trăiesc de azi pe mâine și să cerșesc ajutor social de dragul patriotismului exagerat? Ca să mă împrumut de la o lună la alta pentru că nu găsesc un serviciu, mai ales la vârsta pe care o am? Ca să văd la televizor numai politică sau să mă jignească orice necunoscut că nu sunt de partea vreunui partid și nu fac și eu politică la fel ca foarte mulți? Ca să văd nepotisme peste tot și mutre acre la ghișeu când am ceva de plătit? Prețurile din țară sunt printre cele mai mari din Europa, nesimțite chiar, deși veniturile sunt mici.

Anunțuri
Anunțuri

Nicăieri pe continentul ăsta nu am cheltuit atâția bani câți am fost nevoit să cheltui ca în România, în tot aceeași perioadă de timp. Am fost la Paris, la Bruxelles, în Olanda, Spania... Până și biletele de avion sunt mai ieftine, doar vreo 15 euro la Paris din Italia sau tot așa în Belgia, ori la Eindhoven.

Pentru ce să revin în România, ca să număr gropile din străzi, ca să văd că iluminatul nocturn sau fosforescent e lipsă nopțile, să mă holbez cu frică la căruțele cu cai, multe fără "ochi de pisică" în spate?

Mi-e foarte bine unde sunt, lumea mă respectă, ne dăm "bună ziua" fie că ne cunoaștem sau nu. Am mers cu steagul țării ca să mă dau mare printre străini cu românii și țara mea și ce să vezi, cu toate dovezile mele filmate și fotografiate, tot de prin România s-au găsit să batjocorească.

Anunțuri

Am creat o revistă de promovare a românilor de pretutindeni și din țară și din resursele mele, ce am câștigat? Nimic material. Însă sufletește, împlinire.

Deocamdată nu îmi plătește statul român nici medicamentele, nu îmi scrie nici cărțile și degeaba am vorbit în țări străine despre orașul și județul meu la superlativ, în România totul e ascuns și denigrat, lucrurile frumoase sunt denigrate. Românii care fac ceva superb, fie că e pictură fie că sunt apreciați de patroni străini, sunt ascunși sub preș la știri, deseori, iar ce e murdar e "covorul" de prezentare la "Breaking News". Halal!

Dacă nici eu care am făcut demersuri personale și presa străină, fie și regională, a scris frumos despre români, nu e meritul statutului român, ci AL MEU! Uite așa, fără posibilități, voi continua să iubesc România însă nu e momentul să mă întorc, cu tot respectul. Aici, în străinătate, munca se plătește, oricare ar fi ea. Că niciunul din cei peste 4 milioane de români plecați la muncă în țări străine nu a făcut-o degeaba.

Anunțuri

Prefer să trag tare câteva luni și apoi să mă plimb pe banii mei decât să trăiesc într-o țară unde sărăcia, corupția și șpaga sunt un fel de a trăi încă.

Îmi pare rău, dar nu mă pot realiza în România. Nu am nici relațiile altora și nici nu accept politica lui "să trăiți", aici primarii se tutuie cu locuitorii, nu ridică nasul până la cer.

Cine spune că am uitat de unde am plecat, greșește. Dacă nu rămâneam român în sufletul meu, nu mai făceam reviste din pasiune fără salariu sau nu mai scriam despre alți români merituoși de atâtea ori.

Poate mă voi întoarce în țara mea însă până atunci doar în vizită sau relaxare vremelnică. În niciun caz ca să mor de foame sau să pup dosul cuiva să îmi fie bine. Nu am nevoie de banii statului român ca să fiu fericit. Mă descurc bine unde sunt și din munca mea, chiar dacă nu sunt bogat. Înțelegeți? #Romani de pretutindeni #romani in UK