În toată frenezia vremii, a dezbaterilor și comentariilor mai mult sau mai puțin avizate, punctate de mișcări de stradă, s-a cam diluat un aspect foarte important din ceea ce pregătește actualul #Guvern. Proiectul de modificare a Codului Penal vizează cu precădere infracțiunile de serviciu, dar pe ordinea de zi ca să spun așa ”la pachet” este trecută și o propunere de modificare legislativă referitoare la denunț.

La prima vedere nu apare ca foarte importantă această intenție. Dar să vedem despre ce este vorba în concret. Propunerea inițiată de guvern are în vedere ca denunțarea unei infracțiuni să se realizeze într-un termen de maximum 6 luni de la comiterea faptei.

Anunțuri
Anunțuri

Mult, puțin oricum ar fi tot vor fi comentarii! La o analiză mai atentă a unui asemenea text de lege, se poate observa că în primul rând este un termen restrictiv executoriu cu consecințe juridice deosebite.

Bun, deci sunt anumite impuneri din punct de vedere al momentului comiterii infracțiunii. Dar ce faci în situația infracțiunilor continuate? Dar și mai grav, am putea spune, este faptul că, după 6 luni de la comitere acele fapte nu mai sunt considerate infracțiuni și nu mai trebuie pedepsite?

Să fie clar, tocmai avându-se în vedere principiul tragerii la răspundere și sancționării făptuitorilor a fost introdusă în drept, instituția prescrierii care în principiu stabilește anumite termene înlăuntrul cărora se aplică, raportate la gravitatea faptei, de unde și anumite diferențieri. Astfel sunt infracțiuni la care nu se aplică prescripția ori sunt termene diferite în context cu gravitatea faptei și mai ales cu interesului comunității de la cea vreme.

Anunțuri

Revenind la proiectul legislativ inițiat de actualul guvern, nu poți să nu îți pui fireasca întrebare, de ce acest termen imperativ și care ar fi rolul său în aplicarea actului de justiție. Are un rol pozitiv acest termen? Cui îi este favorabil? Celerității actului de justiție, necesității și corelării costurilor cu efectele din punct de vedere al nevoii aplicării legii? Un principiu fundamental de drept este acela potrivit căruia NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE, fapt consfințit în Constituția României. Se naște astfel firesc întrebarea, cui folosește noua prevedere legislativă? Să nu mai fie posibilă tragerea la răspundere a făptuiritorilor după un anumit termen și acela stabilit arbitrar.

Să nu se uite faptul că în general comiterea unei infracțiuni are o conotație de secret sau cel puțin de confidențialitate astfel că, se impune ca necesitate o abordare a descoperirii și investigării unei infracțiuni dincolo de un anumit termen extrem de scurt. Din acest punct de vedere se naște din nou aceiași retorică întrebare – Cui folosește modificarea legislativă intenționată a fi promovată ”la pachet” de actuala guvernare?

Acest aspect este bine ”mascat” în necesitatea modificării prevederilor Codului Penal, atenția fiind îndreptată înspre cu totul alte domenii.

Anunțuri

”Printre picături”, această nouă inițiativă legislativă privind reglementarea instituției denunțului pare cel puțin, la o primă abordare ca fiind în favoarea făptuitorilor. Astfel spus, cum să nu să dea curs unor comentarii și dispute? Dar chiar o asemenea abordare poate motiva diverse luării de poziție și chiar acțiuni de ”forță”.

Am afirmat în repetate rânduri și cu diverse ocazii că suntem la un anumit nivel de dezvoltare intelectuală individuală și colectivă și nu se mai poate ”jongla” cu interesele noastre. Ne cunoaștem drepturile și știm ce vrem! Nu există altă cale, alt mers ori demers social decât cel democratic ori o altă devenire decât cea în interesul nostru al tuturor. #politica penală #interes național