Numele de copil din anul 1979 este Andy ceea ce însemnă că pe buletin ar trebui să îl cheme Adrian. Ca pe mine adică. În acel an de pomină s-a petrecut o crimă oribilă la Ploiești în cartierele din vestul municipiului. A omorât trei membri ai familiei din partea soției. Tatăl său se numește Virgiliu Crăciun și el a fost făptașul. A fost condamnat la moarte cu executare prin împușcare iar sentința a fost adusă la îndeplinire. Psihologul penitenciarului Mărgineni unde a fost încarcerat vremelnic l-a ajutat să își mai umple timpul așa că împotriva regulilor din acea vreme a făcut următorul lucru: I-a dus coli de hârtie și creion. Deținutul a mai primit în dar pentru lecturare de la psiholog o carte de poeme, respectiv Florile Răului de Baudelaire.

Anunțuri
Anunțuri

Virgiliu Crăciun a mâzgălit câteva file cu pretenție de jurnal lăsate moștenire cu câteva gânduri singurului său prieten și ultimul, psihologului. Persoanele despre care vorbim sunt și personaje în ultima carte publicată de mine recent în România al cărei autor sunt, chiar în incinta penitenciarului de maximă siguranță de la Mărgineni.

Cartea este amprentată evident de imaginația mea ca scriitor, scene închipuite după cum am înțeles că a fost copilăria și viața de mai târziu a deținutului Virgiliu Crăciun. O existență cruntă, chinuită. Însă faptul regretabil s-a petrecut cu adevărat iar calitățile neștiute ale unui criminal nu au fost aflate niciodată. Omul a plecat cu relele după el pe lumea cealaltă dar și împăcat după recunoașterea unei vinovății crunte.

Printre rândurile scrise de el haotic și agramat, se descifrează gânduri și autoreproșuri care ar trebui luate de toată lumea în seamă, de oriunde.

Anunțuri

Toți avem "lanțuri", nu neapărat la propriu, motiv pentru care chiar așa se și numește cartea.

Să ne lămurim: Eu am scris un roman inspirat dintr-o poveste tragică însă baza poveștii e reală. În acel așa-zis jurnal micuț din care a scris clar și fără echivoc: Iartă-mă, Andy. Și a lăsat un îndemn pentru psihologul care l-a înțeles, pe care ar trebui să îl preluăm toți: "Trăiește tu așa cum eu nu am mai putut".

Eu ca autor dar și ca om, după atâția ani l-am reabilitat și iertat pe Virgiliu și nu doar eu. A plătit cu viața pentru tripla crimă săvârșită. A murit de gloanțe fără un preot. La sfârșit a cerut o cană cu apă, o țigară și a strigat iar în timp ce primul glonț se îndrepta spre inima lui "Iartă-mă Andy". Aceste replici au fost și reale. Există mărturii clare scrise sau file îngălbenite autentice care dovedesc cele întâmplate, dezvoltate evident și de imaginația mea ca prozator plus ideile suplimentare despre "lanțurile" tuturor.

Vreau să îl găsesc pe băiatul lui despre care nu se știe nimic.

Anunțuri

Poate nici nu îl mai cheamă așa pe buletin, poate cine știe prin ce țară e plecat sau cine știe, poate ori e un licențiat acum ori e muncitor simplu, nu contează. Trebuie să îl găsesc pentru că e corect să afle despre povestea tatălui său care a stat în lanțuri la propriu și a avut corespondent în cauzalitate pentru faptele sale.

Cer sprijinul presei, al oricui, pentru a-l găsi ca să-i dau copilului din 1979 romanul Lanțuri. Ar trebui să-i spun că tatăl său s-a căit și a murit cerându-i lui iertare.

Dacă cineva are informații despre fiul lui Virgiliu Crăciun, (redat chiar așa și în carte), poate mă va contacta. Cartea Lanțuri o puteți găsi la editura Singur din România prin comandă online la e-mail editurasingur@gmail.com sau la mine pe Facebook în principal cei din străinătate la adresa Facebook.com/adi.melicovici. Tot pe profilul meu FB pot fi găsit și dacă cineva are vreo informație precisă despre băiatul condamnatului executat.

În cartea mea, am scris așa, ca și cum ar fi spus-o tot deținutul: "Aveți grijă ce faceți cu libertatea voastră căci eu nu am știut!" #inchisoare #condamnare #Romani de pretutindeni