Acest articol se vrea o satiră amară la adresa a tot ce mişcă în ţara pe numele ei România şi care ar trebui să se cheme Republica Nebunia. Ştiu că ceea ce v-oi spune a tot fost spus în mii de feluri de mii de oameni, dar încă o satiră asupra a tot ce mişcă în ţărişoara asta, este cu atât mai binevenită.

Aşa că, vedeţi voi, trăim într-o ţară unde copii de grădiniţa trebuie aduşi cu duba în faţa unui judecător cel puţin îngust la minte şi asta după ce aceşti copii au trăit deja o dramă prin maltratarea lor de către un personal care, ironic, ar fi trebuit să aibă grijă de ei, să îi protejeze şi să îi educe. Ca mai apoi, tot acelaşi judecător "înţelept" să pedepsească părinţii copilaşilor, amendându-i fiindcă au refuzat aducerea copiilor cu duba!

Dar, nu-i aşa? Trăim în Nebunia! Trăim într-o ţară unde câte un ciudat (beat şi fără carnet de conducere) omoară cu maşina oameni nevinovaţi, dar o instanţă decide că nu este un pericol public şi îi dă drumul după o lună sau cel mult trei ani...

Anunțuri
Anunțuri

Trăim într-o ţară unde sute de copii nu pot merge la şcoala fiindcă sunt prea săraci, iar cei care sunt în măsură să îi ajute nu o fac, din indolenţă sau poate din comoditate, dar cel mai mult din nepăsare şi rea voinţă.

Trăim într-o ţară unde, DA, în 2016 se poate muri de foame, unde trăiesc oameni la limita cea mai de jos a subzistenţei.

În aceeaşi ţară unde sistemul medical abia supravieţuieşte şi asta deasupra faptului că avem, slavă Domnului şi medici cu adevărat medici şi oameni în acelaşi timp. 

Trăim într-o ţară în care adevăratele valori umane nu sunt recunoscute, ci alungate şi umilite.

Cu o mare şi nesfârşită durere în suflet văd cum mari valori ale culturii noastre s-au dus, iar noi, ca naţie ne-am adus aminte de aceştia abia când nu i-am mai avut. Sigur, elogiile noastre şi toate gândurile noastre bune şi recunoştiinţă, tardive însă, îşi au rostul, dar la ce bun când nu i-am adulat şi apreciat pe timpul vieţii?

Asta spune tot despre un popor amărât care s-a pierdut pe drumul spre civilizare, care nu mai empatizează cu cel de lângă el şi nu face decât să urască tot ce e mai bun.

Anunțuri

Şi cu atât mai mult mă doare, fiindcă România era odată o ţară frumoasă cu oameni frumoşi. O ţară cu atâtea minunăţii de locuri, unele rare în lume. #Romani de pretutindeni #Frumusete #nationalism