Consumatorul este o creație a capitaliștilor. Consumatorul este un model de om desfigurat. Este omul redus la un stereotip al unei componente de piață. El este ceea ce vrea capitalistul să facă din om. El a fost inventat în secolul XX atunci când profitorii și-au dat seama că omul poate fi redus la o singură dimensiune socială: capacitatea economică de a aduce bani dacă îi dai produse standardizate la nivelul subcreator.

Consumatorul este omul care ”papă” ce produce capitalistul; papă și bune și rele. În condiția de #consumator, omul este deținutul care trăiește din cauze prestabilite și pentru obiective derivate din scopuri ale capitaliștilor.

Anunțuri
Anunțuri

Consumatorul nu are ideal pentru că însuși capitalistul nu are ideal, iar cel ce nu are ideal, nici nu poate să conducă oameni în general. Așa-zisul ideal al capitalistului este un țel secret: sporirea necontenită a averii lui. De aceea a și instituționalizat Protecția consumatorului. De ce nu a instituționalizat Protecția Omului? Pentru că nu crede în el. Ce valoare are omul? Niciuna. Consumatorul... este alceva. Acesta este recuperatorul investiilor și sintetizatorul profitului! Nu pot fi comparați cei doi; sunt de naturi diferite...

Capitalistul însuși este o ființă marcată de nevoi. Știe din experiență și din istorie că strămoșii lui au suferit foame, frig și în general vicisitudinile lipsei de bunuri materiale și acum ca într-un reflex dobândit acționează automat pentru satisfacerea nevoilor ”flămânzite” de secole.

Anunțuri

El știe că neamul lui nu a avut și dacă are atunci îi va fi bine. Capitalistului i-a ieșit nevoia pe nas, sintetizată în interesul pentru profit. Tocmai de aceea capitalistul nu are aptitudinea de a conduce societatea; nu are direcție. El moare împreună cu creația sa deoarece în ansamblul vieții umane el nu posedă valoare supremă, după care ființa umană să se ghideze. Sistemului capitalist îi lipsește plenitudinea existenței umane pentru că sinteza lui a pornit doar dintr-o experiență particulară fie ea și istorică. Dacă încearcă să conducă Umanitatea, capitalismul o duce la nenorocire. Atunci când își atinge limitele, el însuși devine consumator și trăiește pentru scopurile pentru care a făcut produseele lui. Capitalistul nu este un parazit social dar nici nu poate îndruma Omenirea. Capitalistul uită că omul nu este doar un maț ce trebuie umplut ori o piele ce trebuie protejatăt. Creația capitalistului se bazează pe extragerea nivelului biologic din ființa umană și expandarea lui la dimensiuni cosmice. 

Când există posibilitatea lămuririi unui capitalist, el se justifică obiectând că poporul, rasa și specia umană nu poate mai mult decât să își satisfacă nevoile trupești.

Anunțuri

Și dacă nu poate mai mult atunci el le dă oamenilor numai ceea ce ei pot duce: bunurile materiale necesare biologic. Acest argument are o valoare cognitivă. Proprietatea acestei idei de a fi adevărată este relativă însă la generațiile prezente și următoarele. Generațiile viitorului vor fi oare tot generații la pachet biologic? La această întrebare capitalistul răspunde pragmatic: eu atâta văd. Capitalistul se bazează pe lipsa de memorie a mortăciunilor. Este o tragedie în care și capitalistul joacă un rol jalnic, anume  acela de servitor al animalității.

Așa se naște ruperea de nivel a existenței umane și așa se explică evenimentele neobișnuite. Oamenii nu agreează evoluția și apoi sunt nevoiți ca la intervale limită să facă revoluții. Revoluția este un indicator al limitei existențiale a oricărui conservator, se înțelege deci și al capitalistului. #capitalism