E nevoie ca un scriitor să își vândă cu zecile de mii de exemplare o carte ca să poată trăi în România! O spune chiar Gabriel Liiceanu care trage și un semnal de alarmă referitor la analfabetismul cronic din țara noastră: "51% dintre români sunt analfabeți funcționali", spune acesta. Mai exact, abia puțin peste un milion de conaționali mai citesc cărți. Raportat la numărul total al populației, cu adolescenți cu tot, ajungem la un procent dramatic. Cea mai scăzută piață de vânzare de carte din Europa tot noi o avem. Ca exemplu, Ungaria vinde de peste 230 milioane euro anual cărți în timp ce noi vindem cam 50-60 de milioane anual.

Vă dau un detaliu despre mine: Am de primit banii pe cărți, adică 10% comision de la librării și din anul 2010.

Anunțuri
Anunțuri

Unele nici nu mai există. Deci...România...țara unde poți muri cu talent sau cu cartea scrisă de tine în mână cu tot...

Ceea ce nu prea a spus domnul Liiceanu, deși poate era cazul să o facă, este și jaful evident practicat de intermediari la distribuția unei cărți. Practic, un scriitor scrie poate ani de zile la o singură carte cu anii, nu numai cu lunile, pentru profitul altora. Mulți cititori români nu știu că cel mai mare pericol pentru un autor de carte, fie el scriitor, fie el poet dar și lucrările de specialitate, este să se bazeze pe librării sau distribuitori ca să poată avea beneficiu. Numai că profitul unui scriitor în asemenea condiții este foarte mic, batjocoritor chiar și duce sigur către un autor muritor de foame.

Ca să ne înțelegem: Un autor de carte are profit cam 10-15 % din prețul unei cărți, în general, în anumite cazuri puțin mai mult, depinde și cum reușesc să se impună în negocierile contractuale.

Anunțuri

Dar procentele mai mari de 15% sunt cazuri foarte rare ale autorilor ori umflați de presă ori merituoși, cum ar fi de exemplu Cărtărescu, un autor deja consacrat și bun.

Mergem mai departe: Un autor de carte, nu se poate baza pe scris în țară. Românii citesc tot mai puțin, din motive mai mult sau mai puțin justificate, cum ar fi nivelul de trai, dezinteresul față de lectură datorită problemelor cotidiene, etc.

Ca să înțeleagă toți cititorii: Dacă eu astăzi apelez la o rețea de distribuție și librării, se întâmplă următorul lucru: Chiar și 80% din munca mea se duce către distribuitori care împart marele lor procent cu librăriile. Restul ce rămâne, primesc și eu abia după vreun an sau doi sau deloc, pentru că trebuie să aștept ca distribuția sau librăriile să își facă la fiecare final de an contabilitatea, inventarul, socotelile cum se spune iar ei au spre distribuție zeci, poate sute de alte titluri ale altor autori. Prețurile de cost legate de transport, distribuție și altele ne sunt băgate pe gât, poți spune că justificat dacă stai să-i asculți.

Anunțuri

Numai că atunci când știi că ai o carte într-o librărie, ca autor, poți avea neplăcuta surpriză ca librarul sau vânzătorul, deseori nepregătit, să nu aibă habar de cartea ta, ascunsă acolo într-un raft, departe de ochii cititorilor. Scriitorii români au o singură șansă: să se ajute singuri, să își facă lansări, prezentări de carte, să se ducă în târgurile naționale sau internaționale dar ce să vezi: scriitorul român nu are mereu bani nici de autobuz darămite să călătorească sute de kilometri pe nu știu unde, fără să fie sigur că va reuși să vândă ceva.

Cartea aia pe care o vezi în mâna unui scriitor adevărat, cititorule, nu e scrisă cum a făcut Gigi Becali sau Stoica ăla sau alți șmecherași milionari, în câteva ore după gratii. Cartea aia are o valoare inestimabilă, e muncită iar scriitorii români sunt marginalizați pe nedrept în acest moment, nu sunt ajutați de nimeni.

Cunosc scriitori de excepție care abia dacă își vând câteva cărți pe lună. O carte nu e numai o pasiune ci înseamnă și o muncă titanică. Majoritatea scriitorilor români, cu precădere cei din țară, trăiesc o dramă: au nevoie și de un serviciu cu salariu, de regulă diferit de cultură și în acest caz omul nu mai are aceeași inspirație, e obosit, creația nu se face așa. #cultura #carti #Romani de pretutindeni