Uneori pare că toate valorile şi lucrurile care cu adevărat contează au fost îngropate sub lespezi grele odată cu umanismul şi cavalerismul. În jurul nostru sunt tot mai mulţi oameni care parcă doar supravieţuiesc şi merg în virtutea înerţiei, temându-se să se oprească din ceea ce fac şi nu le aduce fericirea şi să se ocupe de ceea ce le-ar plăcea. Au targeturi, au taskuri, au termene şi rate la bancă … și nu mai au timp pentru ei înşişi.

Am uitat să mai zâmbim. Am uitat să mai fim amabili. Am uitat că viaţa poate fi frumoasă şi plină de împliniri. Citim texte motivaţionale, le dăm un vot, simţim o clipă cum ceva se trezeşte în noi, un zâmbet ne luminează faţa, dar, curând, ne pomenim iar luaţi de iureşul cotidian şi revenim la dispoziţia aceea care ne face să părem roboţi într-o lume în care, dacă nu munceşti cu încrâncenare, nu ai dreptul să mănânci şi să te relaxezi.

Anunțuri
Anunțuri

Iar cei care se dezmeticesc şi reuşesc să se sustragă acestui iureş al stresului cotidian, ajung să se întrebe, firesc: încotro ne îndreptăm şi pentru ce trăim? Care este scopul vieţii? Cum putem face faţă şi cum ne putem adapta provocărilor, tot mai inedite şi mai fără sens, la care viaţa ne face părtaşi?

Unii apeleaza la psiholog sau la un duhovnic, alţii se înscriu la diverse cursuri de dezvoltare personală. Orice pentru a da un sens vieţii.

Din păcate, dacă asta caută, curând vor realiza că viaţa nu are niciun scop şi că nimic nu poate fi controlat, indiferent de educaţia pe care o avem.

Cu cât incercăm să devenim mai elevaţi şi mai educaţi pentru a face faţă provocărilor, cu atât suntem mai mentali şi mai rigizi, iar aceasta ne menţine în aceeaşi stare de nefericire. E drept că acum mintea are cu ce se juca şi, aparent, ne simţim mai bine.

Anunțuri

De fapt suntem doar deturnaţi de la momentul prezent pe care căutăm să îl analizăm, să îl catalogăm, să îl încadrăm şi să îl gestionăm conform cunoştinţelor dobândite. Adică uităm să trăim clipa şi să fim fericiţi.

Da, suntem tot mai elevaţi şi mai educaţi, mai evoluaţi şi modernizaţi, dar şi tot mai nefericiţi.

De ce? Pentru că am uitat să trăim în prezent, acum şi aici. Mintea noastră este direcţionată fie în trecut, analizând evenimentele (şi atunci suntem trişti), fie în viitor, făcând scenarii (şi atunci suntem anxioşi) şi rareori în prezent. Uităm să ne bucurăm de ceea ce avem şi alegem să suferim pentru ceea ce am pierdut sau nu avem, încă.

O metodă simplă pentru a reuşi centrarea în prezent este aceea de a-ţi răspunde la întrebarea: în această clipă îmi lipseşte ceva? Dacă nu te afli într-o situaţie de viată şi de moarte şi esti sincer şi onest cu tine însuţi, vei constata că, în acest moment, chiar nu îţi lipseşte nimic.

Apoi continuă prin a enumera ceea ce ai în acest moment.

Anunțuri

 Mulţi avem, încă, două mâini, două picioare, suntem sănătoşi, suntem capabili să realizăm o mulţime de lucruri pentru că am dobândit, prin antrenament şi educaţie, cunoştinţe şi abilităti noi sau descoperim că suntem extrem de norocoşi, căci avem lângă noi oameni care ne iubesc sincer, care cred în noi şi care ne oglindesc frumuseţea interioară.

Nu degeaba se spune că fericirea este în interior – trebuie doar să ne dăm răgazul să o descoperim.

În concluzie, dacă eşti nefericit, opreşte-te din ceea ce faci şi scrie o listă cu ceea ce ai. Vei vedea că, de fapt, nu îţi lipseşte nimic şi nu ai niciun motiv să te plângi. Dimpotrivă, s-ar putea să descoperi că eşti cel mai norocos om de pe pământ. #Educatie #Iubire #Creier