Badantele românce sunt o categorie de femei, care nu mai au nevoie de nicio descriere. Meseria pe care o practică de ani de zile pare a fi o soluție pentru nevoile imediate și urgente. Este doar o înșelare, un simulacru, un fel de a te îmbăta cu apă rece. Apă rece  din păcate nu de la izvoarele românești, ci din surse neautohtone plătite într-o monedă lipsită de orice sensibilitate, de orice zvâcnire.

Româncele ajunse pe meleaguri străine, dar mai ales îngrijitoarele românce au demonstrat că imediat după Revoluția din 1989, trebuia să ne asumăm un nou destin. Destinul depindea de măsura fiecăruia dintre noi, de răbdarea fiecăruia de puterea de a căra o Cruce, chiar dacă nu ne-ar fi adus nicio satisfacție materială imediată.

Anunțuri
Anunțuri

Îngrijitoarele românce au umplut toate colțurile Italiei sau ale Germaniei sau ale Austriei. Că se numesc badante sau pfelergine tot una e. Singurele diferențe căci din păcate există și acestea, țin de salariul lunar sau de bonusurile încasate. Deși la prima vedere multe dintre ele par a fi satisfăcute de realizările lor, realitatea este una foarte dureroasă. Mii de familii dezbinate sau copii înstrăinați și dezrădăcinați de mame, boli acumulate în timp și sentimentul cumplit de dor care sfâșie cumplit. 

 Pereții reci ai casele ridicate cu sudoarea frunții, vor vorbi într-o zi când puterile vor seca despre o străinătate amară despre o fugă de Cruce și de neam. O vorbă sfântă și tainică spusă de Mântuitorul le va răsuna mereu în urechi. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga vouă.

Anunțuri

Dacă am fi căutat toți această Împărăție, nu am fi ajuns să fugim după atât de mulți bani uitând sufletul îngrămădit într-o odaie din Sicilia sau Viena. Bunicii noștri au rămas la vatră și au trăit în bordeie și erau fericiți în lipsurile lor erau împăcați cu sine. Românismul a fost ucis de un Occident vulgar. Au încercat și încearcă să ne smulgă pe Hristos și pe Maica Domnului din suflet. Pe alocuri deși se pare că nu au făcut-o, au reușit. Căci altfel cum se explică neliniștea femeilor ce lucrează în străinătate, unele fără carte de muncă sentimentul de înstrăinare și teama zilei de mâine?

Vă așteptăm să veniți într-o bună zi acasă dragi mame și surori, că altfel ne vor lua casele alte neamuri, iar copiii vor crește fără Dumnezeu. Iar dacă ar fi să trăim la limită să nu ne temem. Numai așa am fi mai uniți, ne-am ierta mai ușor, ne-am iubi mai mult. Căci ferească Dumnezeu de un război, că abia atunci toate casele și vilele ridicate ne vor arăta deșertăciunea. Căci în vreme de război sau foamete, acestea nu mai au nicio valoare. Avem nevoie de suflete nobile și gingașe care să salveze țara. Vă așteptăm acasă cu pâine și cu sare dacă mai apucați ziua de mâine! Căci unele au murit printre străini. Se merită prețul? #romani in Italia #Locuri de munca