Un ambasador străin, mai precis ce norvegian, își exprima nu cu mult timp în urmă nedumerire cum de o țară ca a noastră, cu un pământ excepțional de roditor, cu munți împodobiți încă de păduri virgine, cu ape cristaline provenite din izvoare neatinse de poluarea globală, nu este în stare să producă din agricultură necesarul pentru a-și hrăni populația. Acest paradox al unei țări care are potențialul să hrănească peste 80 de milioane de persoane, dar nu poate să-și hrănească propria populație este mai mult decât stânjenitor. Ca român m-am simțit și umilit, dar și vinovat. Umilit de o realitate pe care nu o puteam nega, vinovat că eu ca persoană fizică probabil nu am făcut mai mult pentru a infirma acest paradox.

Anunțuri
Anunțuri

A urmat apoi episodul cu abuzul asupra familiei Bodnariu, care prin intermediul unei instituții a statului norvegian, Barnevernet, i-a luat acesteia copiii, invocând motive halucinante pentru mentalitatea românească. Ca intrusul acela care este primit într-o comunitate nouă, mai mult cu de-a sila decât cu dragă inimă, autoritățile române n-au reacționat, abuzul asupra acestor oameni, dar și asupra altor români aflați în situații similare, fiind trecut nonșalant cu vederea.

Și totuși în cazul acesta ceva s-a întâmplat, și mămăliga a explodat. Românii au ieșit în stradă, televiziunea și-a luat în primire rolul de vector de opinie și a mediatizat cazul, printr-o solidaritate transfrontalieră au fost angrenați și mai mulți oameni de pe mapamond în această acțiune și acum se întrevăd primele semne de speranță.

Anunțuri

Soții Bodnariu și-au primit bebelușul cel mic înapoi și sunt mari șanse să învingă Barnevernet-ul, o instituție capabilă să producă niște abuzuri înfiorătoare. Ca român mi-a mai venit inima la loc, m-am lepădat de o parte din complexele de inferioritate care îmi îngreunau conștiința și m-am simțit mai demn de societatea europeană care îmi acceptase atât de greu prezența.

Apoi în luna martie a acestui an s-a întâmplat ceva de necrezut. Anders Breivik, teroristul norvegian condamnat pentru crimă în masă, a dat în judecată Norvegia pentru încălcarea drepturilor omului spunând că a fost supus unui tratament degradant și inuman, iar extremistul de dreapta a avut câștig de cauză, așa cum a decis tribunalul norvegian care a judecat procesul. Să zicem că drepturile lui i-au fost încălcate, dar cum rămâne cu drepturile curmate a 77 de nevinovați uciși cu sânge rece, într-un episod halucinant de vânătoare umană, petrecut în decurs de câteva ore pe insula Utøya, la 22 iulie 2011, cei mai mulți dintre aceștia fiind adolescenți? Față de acești nevinovați care nu mai au nimic, condițiile în care trăiește criminalul Breivik sunt un lux pe care nu îl merită: sală de exerciții fizice, consolă de jocuri, computer (e drept neconectat la internet), televizor, sală de studiu, cărți, ziare și reviste. 

Prin comparație familia Bodnariu nu-și vrea decât copiii înapoi! Nu știu alții ce simt, nu știu cum gândesc, dar eu din perspectiva românului care a trăit jumătate din viață în comunism, jumătate în capitalism nu pot să nu întreb retoric: Măi norvegienilor, sunteți zdraveni la cap? #Politie #Crima