Fiecare româncă cinstită şi sufletistă reprezintă câte o poveste, a lacrimilor, suferinţei, bucuriei şi dorului de ceea ce nu-i dispare niciodată din inimă. "Sclavele din Occident", cum le place frustraţilor ori naivilor să le spună, acuzându-le că slugăresc prin străini, sunt aceleaşi fiinţe care au adus bucurii inclusiv clevetitorilor, "patrioţilor" falşi. Nu există româncă cinstită pe pământul ăsta care să nu fi adus o mică bucurie celor dragi de acasă în anii petrecuţi la muncă prin sânul familiilor altora. Şi da, respectul faţă de frumoasele românce triumfă în orice istorie a vieţii de om bun atunci când le vezi cât trudesc, cum se sacrifică dar mai ales cum înţeleg şi ştiu să se bucure inclusiv pentru ele, până la urmă.

Anunțuri
Anunțuri

Cu mânuţele acelea greu încercate, au ridicat case şi au plătit datorii prin băncile "democraţiei" româneşti, şi-au făcut propriul lor destin şi au ajutat copiii să aibă minimul necesar pentru şcoală sau facultate.

Îngrijitoarele românce se pricep să fie îngrijite, elegante, frumoase şi în chip incredibil ele ştiu să o ia mereu de la capătul aceloraşi puteri cu care epitetic vorbind, putem spune că au mutat munţii din loc chiar.

Bernard Malamud concluziona sec pentru posteritate: " Această viaţă, este o tragedie plină de bucurie". Româncele sunt fericite când aduc fericire şi altora. Ele fac curat, gătesc, spală vase, muncesc zi lumină anulându-se pe ele pentru a face rost de un bănuţ peste mări şi ţări, pentru a se duce la o casă de transfer rapid de bani, fie că e Moneygram, fie că e Western Union, ca să trimită iar o sumă.

Anunțuri

Apoi să sune în ţară şi să spună bucuroase celor dragi: "Vedeţi că v-am trimis suma X, codul e acesta". Da, în momentele acelea bucuria e maximă. Au suferit pentru a oferi, puţină bucurie. Până la urmă, contează atât de mult cum obţinem fericirea dacă e totul cinstit făcut? Inclusiv liderul spiritual Dalai Lama a spus că "sensul fericirii noastre este să fim fericiţi" şi apoi a plusat: " Să fim buni de câte ori se poate căci întotdeauna se poate".

Româncele au putut mereu. Apreciez cu tot respectul poveştile lor de viaţă, pline de neprevăzut şi îndurare, răbdare şi un sens dat inclusiv lor. Că sunt mai tinere sau mai în vârstă, oriunde s-ar duce să muncească prin lumea largă, dacă munca lor e cinstită, conaţionalele noastre vor îngroşa un volum al celor mai frumoase dar şi dramatice poveşti nemuritoare.

Dimitri Pisarev a spus că "viaţa este o muncă permanentă" şi doar cine o priveşte din acest punct de vedere o va şi înţelege în vreme ce Emil Cioran ne-a lăsat vorba sa celebră, aceea că aceeaşi viaţă, este de fapt scrisă cu un "toc înmuiat în lacrimi".

Anunțuri

Iar marele Leonardo da Vinci a precizat acum câteva sute de ani: " O viaţă bine folosită ne va aduce un final fericit" după ce mai întâi a exemplificat cu o zi la fel de bine întrebuinţată pentru un somn tihnit.

Aşa au fost, sunt şi vor fi mereu şi româncuţele noastre: Un volum mare de tot care cuprinde şi se şi scrie inclusiv în aceste momente de vieţi bine folosite şi zile bine întrebuinţate. Cu sufletul şi cu inima. Cu dor şi cu speranţă. Cu sacrificii şi apoi, inevitabilele bucurii de după eforturile existenţiale ale fiecăreia. #Diaspora #Romani de pretutindeni #romani in Italia