Mi-am amintit fără să vreau de celebrul refren al şi mai celebre trupe Pink Floyd şi brusc, am avut o revelaţie: se potriveşte mănuşă pentru actuala situaţie în care se află Traian Băsescu.

Am avut câţiva ani un preşedinte-jucător, pentru că aşa i-a plăcut să se auto-intituleze. Din când în cand, acesta s-a transformat în "preşedinte-dansator", mai ales atunci când o scotea pe prima doamnă a ţării pe la vreun restaurant de pe malul mării. A fost inclusiv "preşedinte-şpriţuitor" când, în trecere, pe la Golden Blitz mai sorbea câte un vinişor sau un tăriu pentru a prinde curaj să urce la volanul Daciei prezidenţiale. Şi cu toate acestea era preşedinte ...

Anunțuri
Anunțuri

Acum, după ce ne-a promis că iese din politică, odată cu expirarea mandatului de la cârma ţării, iată că Băse nu se lasă. A pus-o pe Nuţi să-i facă un partid, iar acum o ia de la capăt. Că Băsescu a început deja campania electorală, nu cred că mai e un secret pentru nimeni, fie şi numai dacă judecăm după apariţiile din spaţiul public ale acestuia din ultima perioadă. Misterul rămâne însă de nepătruns atunci când vine vorba de ceea ce vrea să facă şi unde îşi doreşte să ajungă, dincolo de sforăitoarele declaraţii conform cărora nu vrea să ajungă preşedinte în Republica Moldova

Şi uite aşa, ajungem şi la cărămizile metaforice din cântecul făcut celebru de şi mai celebra peliculă "The Wall" şi mă întreb la a cui temelie "sapă" acum Traian? Până să aflu răspunsul, să-i mai cânt odată precum Loredana, "Hey, Băse, lită kiţ ălău!" #Traian Basescu #Muzica