Vreau să încep prin a vă prezenta două citate. Primul sună cam așa: "...dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el...". Al doilea este acesta: „Sunt, cum se spune în limbaj de cartier, băiat de asfalt".

Cele două citate au în comun faptul că au fost rostite în închisoare. Primul, reprezintă vorbele unui filosof care, în anul 1957 a primit din partea statului său o pedeapsă de zece ani de “închisoare corecțională” fiind acuzat de ”uneltiri contra ordinii sociale”. Eseist, filosof și economist acesta a lăsat statului care l-a condamnat numeroase eseuri filosofice, scrieri cu caracter economic și politic de o înaltă expertiză.

Anunțuri
Anunțuri

Din păcate, eforturile sale nu au fost considerate la acel moment lucrări științifice, ci din contră, „uneltiri” împotriva binelui poporului său.

Al doilea citat face parte dintr-o „lucrare științifică” a anului 2015 (garantată de profesori universitari) care, după prevederile legii actuale, îi va aduce autorului o „binemeritată” scurtare a pedepsei. Personajul a fost condamnat la 7 ani de închisoare într-un dosar de corupție. Patronul unui club de #Fotbal (o modalitate foarte bună de a spăla bani în zilele noastre), acesta a demonstrat prin atitudinea și comportamentul său dezinteres total față de lumea științifică și față de semenii săi. Să nu mai vorbim de disprețul față de stat pe care l-a prejudiciat cu câteva milioane de euro. Există o zicală care spune că “viața bate filmul”. În ideea acestui articol aș adapta-o prin „viața bate istoria”.

Anunțuri

Bineînțeles, sintagma își păstrează sensul tragic și în cea de-a doua exprimare (poate chiar mai accentuat!). Observ în societatea de astăzi o situație care, pentru mine, este pe cât de paradoxală pe-atât de tragică și tulburătoare în același timp. Este vorba despre publicarea unor „lucrări științifice” de către unii deținuți din închisori recunoscuți pentru dezinteresul lor în materie de științifică sau mai cu seamă de cultură (iată un paradox).

Este un exemplu sfâșietor al faptului că istoria se răzbună sau, mai bine zis, că faptele unui popor nu rămân indiferente timpului ci vor fi pedepsite sau aduse la judecată. Acesta poate fi un studiu de caz al „evoluției” morale a poporului nostru din 1957 până astăzi. Iată cât de răbdător a fost timpul și cât de lacom și batjocoritor este în răzbunarea sa! Vă las pe voi să trageți concluziile!

#Coruptie #Comunism