Ne-am obișnuit în ultima vreme să-i dăm jos pe toți cei care nu ne plac. E o meteahnă din care ”am gustat” prima dată, imediat după 1989 cânt asta a fost, probabil, tot ce am înțeles din democrație și drepturile câștigate în acel decembrie. Și de atunci nu ne mai revenim. I-am da jos pe toți, i-am înlocui cu alții pe care i-am da jos tot mâine pentru că nu ne place mutra lor, iar pe aceștia la rândul lor i-am înlocui cu alții pe care i-am pune să demisioneze o zi mai târziu ... și tot așa. Nu-mi palce administratorul blocului, jos cu el, demisia! Nu-mi place langoșăreasa din colț, să se ducă acasă, să vină alta, să facă langoșii mai buni! Mă enervează șoferul autobuzului care mă duce la slujbă, aia unde am de dat jos un șef care evident mă scoate din pepeni cu pretențiile lui, îi dau jos pe amândoi.

Anunțuri
Anunțuri

Găsesc eu alții să pun în loc.

Cam la fel e și cu ministrul Sănătății. Nu mă înțelegeți greșit, nu-l simpatizez absolut deloc, ba din contră i-aș cere demisia fie și numai pentru maltratarea limbii române. L-am văzut vorbind mai deunăzi (sper să nu-l confund). Dacă doftoricește precum vorbește atunci pot fi de acord cu cei ce-i cer demisia. Altfel, nu cred să aibă săracul nici o vină, la fel cum mulți alții intrați în politică sunt absolut nevinovați si până să învețe numele secretarelor se trezesc demiși. Cred că vina cea mare în ceea ce privește situația din Argeș aparține, în mod evident, celor ce n-au știut să ia decizii la momentul 0 al apariției virusului. Ei sunt cei ce ar trebui să-și dea demisia. Părerea mea ... #Epidemie