Cazul familiei Bodnariu a explodat în ultimele zile în spațiul public din România și în rândul comunităților românești de pretutindeni. Români oripilați, indignați și plini de elan au criticat din toate unghiurile decizia statului norvegian (mai exact a unei agenții a acestuia) de a îi lua pe cei 5 copii ai familiei Bodnariu de lângă părinți.

S-a vorbit despre drepturile copiilor (pe bună dreptate) despre legile strâmbe din Norvegia și s-a protestat împotriva "nenorociților de norvegieni" care au legi împotriva familiei și a copiilor. Despre acest lucru vorbesc românii care provin dintr-o țară în care mii de copii sunt lăsați de izbeliște pe străzi, prin canale sau pur și simplu pe unde îi abandonează părinții.

Anunțuri
Anunțuri

Nu iau apărarea autorităților norvegiene, mai ales că pentru moment este o anchetă în curs care trebuie lăsată să își urmeze cursul firesc.

Dar nu pot să nu observ cum furia și nemulțumirea românilor care urlă pe rețelele de socializare și în fața ambasadelor Norvegiei din întreaga lume nu pare a fi la fel de puternică când vine vorba de miile de copii din România care sunt trimiși de familiile lor să cerșească pe străzi. Nici când vine vorba de miile de copii din mediul rural și nu numai care nu pot merge la școală sau atunci când o fac nu au nici măcar haine sau încălțăminte ca să nu mai vorbesc de rechizite.

De câte ori ne oprim indignați când vedem un copil român cerșind la metrou în București și ne ducem să vedem din ce #familie provine și de ce îl tratează așa părinții săi. De câte ori românii aștia furioși de pe facebook au auzit un țipăt de copil bătut și speriat de părinți și au intervenit într-un fel sau altul pentru a-l scăpa pe sărman din mâinile părintelui bețiv sau al mamei degenerate.

Anunțuri

S-au adunat sute de mii de români să judece civilizația norvegiană în timp ce sistemul român de protecție a copilului geme de incompetență, lipsă de resurse și mai ales de idei.

În primele 9 luni ale anului 2014 peste 1000 de copii au fost părăsiți în maternitățile și secțiile de pediatrie din România. Conform statisticilor oficiale (care sunt departe de realitate) în aceeași perioadă s-au înregistrat 1150 de cazuri de abuzuri emoționale, 876 de cazuri de abuzuri fizice asupra copiilor români, 500 de cazuri de abuzuri sexuale , 210 de cazuri de exploatare prin muncă, 65 de cazuri de exploatare a copiilor în scopul săvârșirii de infracțiuni și 37 de cazuri de exploatare sexuală.

Din punctul meu personal de vedere aceste cifre nu arată nici a zecea parte din nenorocirile cărora li se întâmplă copiilor din România în fiecare zi.

E bine că societatea românească se unește în jurul cazului a 5 copii români luați de lângă cei dragi de autoritățile norvegiene. Dar de ce nu sunt în stare românii să se unească în jurul a zeci de mii de copii abuzați în propria țară? #Educatie #abuz