Sunt peste 20 de micuţi care privesc spre uşă întrebând "Unde e mama?" spune unul din reportajele video alăturate. Iar mama deseori nici nu îşi mai aminteşte numele micuţului, al propriului copil...

Când vezi imaginile din materialele video alăturate, nu poţi decât să rămâi zdruncinat sufleteşte. Nu mai ai cuvinte, multora le rămân doar lacrimile şi neputinţa. Priveşti ochii acestor micuţi ori mânuţele întinse spre orice chip de om. Vor o simplă îmbrăţişare, afecţiune, o mângâiere de mamă. Dar vai! Mamele care i-au părăsit sunt multe, enorm de multe. Să le numim iresponsabile? Cum să numim părinţii care îşi duc odraslele de mici la spital şi apoi le "uită" acolo...deja vorbim despre copilării pierdute, în mare măsură.

Anunțuri
Anunțuri

Vorbim despre România reală.

Nu ajunge că violenţa în #familie din România este încă una cronică. Nu ajunge că abuzurile şi violurile sunt cu sutele anual. Trebuie să avem inimile frânte şi pentru aceşti copii nevinovaţi...

Pe data de 10 noiembrie 2015, apărea un titlu pe portalul ziare.com: "Vrem o ţară fără orfani". Este vorba de un apel insistent al mai multor ONG-uri româneşti care au formulat cereri de bun simţ: Mai multă atenţie îndreptată de către statul român către aceşti copii, o schimbare necesară a cadrului legislativ. Pe 18 noiembrie, are loc la Palatul Parlamentului o conferinţă internaţională care este organizată de către Comisia de Egalitate de Şanse a Senatului României în colaborare cu Asociaţia Catharsis. Tot e bine numai că acei micuţi, miile rămaşi fără fericirea primilor ani ai vieţii, nu au timp să mai aştepte.

Anunțuri

Trebuie acţiune, trebuie eradicat abandonul de familie. Cifrele sunt alarmante încă de acum doi-trei ani: Numai anul trecut, conform unei statistici date publicităţii de către cotidianul România Liberă în data de 22 martie 2015, citând agenţia Mediafax, s-a înregistrat un număr record de copii români abandonaţi. În 2014 au fost 11 000 copii abandonaţi de la naştere nerecunoscuţi de taţi dar vă daţi seama care e cifra reală. Atenţie: În ultimii 10 ani, 143 000 copii nou-născuţi nu au un tată care să-i recunoască şi peste 250 nu au niciunul din părinţi cunoscut.

Drama cea mare este că mulţi dintre copii sunt abandonaţi nu doar în spitale dar şi pe străzi. Orfelinatele îţi frâng sufletul, pur şi simplu! Te cutremură să-i vezi atât de inocenţi şi cu un destin foarte probabil distrus căci excepţiile sunt rare încă. Măsura adopţiei mai puţin greoaie este o soluţie însă insuficientă. În urmă cu doi ani, ca să poţi adopta un copil în România, aveai nevoie de 50 de semnături, minim.

Vorbim toată ziua la televizor despre refugiaţi, imigranţi, ce şi cât să le dăm, unde să-i adăpostim, că de, suntem o ţară europeană milostivă.

Anunțuri

Când vor începe jurnalele româneşti cu grija faţă de zecile de mii de copii abandonaţi în ultimii ani?Să nu ne ferim de adevăr: Unii ajung bolnavi, alţii copii ai străzii, viitori delincvenţi şi puţini au norocul să-şi găsească un cămin.

Televiziunile cu emisiuni de profil mereu au tras semnale de alarmă despre copiii abandonaţi însă cei care trebuiau să fie receptivi, decidenţii ţării, parcă doar au auzit însă nu au ascultat.

Aceşti copii nu au sărbători, nu primesc toţi cadouri de Crăciun, nu au pe nimeni, Dumnezeule! Şi sunt copiii noştri, copiii României, abandonaţi de mame, de taţi, lăsaţi în bătaia sorţii. Pentru ce e nevoie să existe atâta suferinţă în societatea românească? De ce nu se vorbeşte mai mult despre ea?

 Iată o informaţie parcă ascunsă dinadins mediatic opiniei publice: Site-ul invaslui.ro informa la data de 16 aprilie 2015 că un parlamentar român are meniul zilnic alocat în valoare de 110 lei iar un biet copil, numai 6 lei! Ce mai poţi spune?

Hai să spunem adevărul din societatea românească, hai să vedem ce e în spitale, orfelinate, pe străzi chiar, hai să nu mai existe atâta amar şi atâtea vieţi distruse! Putem? #Diaspora #Romani de pretutindeni