Revoluția #Colectiv, a născut din cenușa clubului în care s-a produs tragedia, o întrebare la care s-ar putea să nu avem răspuns: cine poate fi liderul unei generații dezamăgite de actuala clasă politică?

Tinerii au ieșit în stradă. N-au făcut-o cu furci și topoare la fel ca țăranii în timpul răscoalelor din istoria României și nici cu armele gărzilor patriotice ca în 1989. N-au făcut-o nici cu bâte și răngi precum minerii lui Miron Cozma. Au ieșit cu mâinile goale, cu pancarde scrise pe cutii de televizoare, cu telefoanele inteligente pe care le foloseau pentru a posta pe rețelele de socializare îndemnuri către alții ca ei.

Anunțuri
Anunțuri

Au fost mulți, mult mai mulți decât s-au așteptat politicienii, atât de mulți încât însuși președintele României a decis că trebuie luați în seamă și i-a invitat la Cotroceni pentru consultări în vederea nominalizării unui nou premier, pentru că cel vechi, deși tânăr, fusese dat jos de cei de-un leat cu el, sătui să-i tot asculte minciunile și să-l vadă în fruntea unui partid de corupți și a unui guvern cu iz din ce în ce mai penal.

Personal, am avut încredere în #Victor Ponta, dar asta a fost înainte să ajungă la ciolan. Le-am spus chiar apropiaților la un moment dat că atunci când va fi să fie, am să mă aliez cu el și am să-l ajut să conducă România ca un adevărat lider. Habar n-am când s-a rupt lanțul de iubire dintre mine și Ponta. Cert este că la un moment dat am început să-l urăsc visceral.

Anunțuri

Pe el și întreaga lui camarilă de politicieni, de fapt politruci cred că e cuvântul mult mai potrivit. Să ne înțelegem, n-am fost niciodată o simpatizantă a PSD, ba chiar am susținut puternic dreapta, dar Victor cel pe care l-am iubit eu era altfel ... sau poate așa l-am văzut eu.

Și acum ajungem exact la momentul în care, după trei zile de manifestații pașnice, președintele României ne-a invitat pe noi, tinerii, cei care am fost în stradă fizic sau cu sufletul să venim să ne alegem liderul. Cine să fie oare? Pe cine trimitem să ne reprezinte? Avem oameni capabili, între noi, care să nu ne dezamăgească și să poată face față caracatiței politice din România anului 2015? Pe #Facebook au fost vehiculate numele lui Adi Despot, Moise Guran, Tudor Chirilă, Andi Moisescu, Oana Pelea, Vlad Petreanu și mulți alții, cu toții oameni de excepție în domeniile în care își desfășoară activitatea, dar ... M-am întrebat nu o dată, de ce ei? Până la urmă am găsit și răspunsul: pentru că tinerii din zilele noastre nu au politicieni care să-i reprezinte, nu au repere în politică, fapt pentru care, când a fost nevoie s-au îndreptat către cei care le-au spus ceva.

Anunțuri

La radio, în concerte, pe scenă, la televizor, pe rețelele de socializare sau aiurea, aceștia au fost singurii care au avut ”voce” și au folosit-o, iar tinerii din stradă s-au regăsit de multe ori în ea. De ce nu avem politicieni tineri care să ne fie portavoce? Unul dintre motive ar putea fi faptul că partidele nu s-au mai primenit demult sau dacă au facut-o, a fost doar o spoială (vezi cazul Mihai Sturzu). Poate că dacă mandatele aleşilor ar fi limitate, n-am mai avea politicieni dormind în fotoliu de 25 de ani, iar partidele ar fi nevoite, ba chiar obligate, să aducă la fiecare 4-8 ani alţi politicieni în prima linie.

Aș mai avea multe să vă spun dar spațiul nu e așa de generos, drept pentru care mă opresc aici, nu înainte de a mai face o remarcă: bine că n-au fost așa de multe pițipoance în stradă că ne trezeam dracu reprezentați de Sânzi, Tonciu, Trașcă sau și mai rău de Bianca Drăgușanu. #Bianca Dragusanu