Cel mai mult îmi place că numeroşi oameni, chiar şi dintre cei care nu le erau fani, vorbesc la timpul prezent despre ei. "Sunt buni", comentează unul sau altul. Aceşti băieţi au răsturnat teoria existenţei, măcar aşa, aievea. Unii au murit "înviind" şi din păcate, au luat după ei şi alţi numeroşi tineri nevinovaţi după acea seară tragică. Ce de îngeri strălucesc acum plângând odată cu lacrimile celor care-i plâng necontenit! Ce de aplauze se aud din ceruri căci da, au plecat cu publicul după ei, acolo, sus, unde nemernicia corupţiei nu-i mai poate atinge. Privesc cerul şi deşi e acoperit de nori, puterea luminiţelor de dincolo de ei este atât de mare că îţi dă senzaţia unui cer veşnic senin.

Anunțuri
Anunțuri

Prima oară când am ascultat muzică rock, era prin anul 1980. Un magnetofon Mayak 205, o bandă Orwo, pe viteza 19, făcea să răsune în casă #Muzica albumului The Game, 1975, al formaţiei Queen. Apoi am trecut la heavy, iar Black Sabath m-a cucerit. Erau anii unei tinereţi fără bătrâneţe şi al unei vieţi fără de moarte. Au urmat ACDC, Rolling Stones, Deep Purple şi multe altele. Viaţa noastră e ca o simplă pagină. Deodată se întoarce, răsfoită de voinţa unui destin niciodată aflat, ca într-o margine de visare îndepărtată. Şi nu e mereu cum ne dorim. Soarta e nemiloasă cu oamenii tineri, prea des şi s-a inundat pământul de un alt "Potop", nu al lui Noe ci al lacrimilor acestei lumi.

După incendiul de la clubul Colectiv, lumea noastră s-a mai schimbat o dată. Au plecat câţiva dintre cei de la formaţia de acum amintire lăsând după ei dragostea de viaţă: "În ziua când vom renunţa, vom muri".

Anunțuri

Nu-mi amintesc niciodată exact versul acesta dar important este că l-am înţeles.

Tinerii noştri au murit degeaba şi din cauza altora. Eu spun aşa: Cortina aplauzelor, chiar dacă udată de lacrimi, nu se va mai lăsa niciodată. Frumoşii de la Goodbye To Gravity care au plecat dintre noi, au înviat "dincolo" cu muzica şi sacrificiul lor peste moarte călcând. Vor fi cea mai de succes trupă a lumii formată numai din îngeri de acum înainte.

Au fost ţipete de spaimă în acea seară, au fost tineri şi eroi salvatori care s-au adunat într-un public al cerurilor. Soarele plânge, luna suspină şi lăcrimează parcă mereu, stelele şi-au dat mâna ca să lase strălucirea celor ce nu mai sunt aici dar au rămas cu noi pentru totdeauna să umple întunericul cu lumina vieţii.

Scriu şi las câte o lacrimă pe fiecare cuvânt aşternut. Gândesc la moartea acestor actori şi ei "grăbiţi" şi aud cum răsună vocea unei generaţii condamnată să îşi strige off-ul în stradă. Mai aud indiferenţa celor ce s-au ascuns şi ascult ecoul rămas nouă, celor ce am rămas în lumea pământeană.

Anunțuri

Atenţie, cu o singură zi înainte de concertul lansării noului lor album la Colectiv, au acordat un interviu radiofonic în care vorbeau despre o fabrică ce arsese acolo unde făceau ei repetiţii. La nici 24 de ore, poate mai mult puţin, Mihai şi Vlad şi-au pierdut viaţa între flăcări. Nu spun mai mult.

 Retraşi, plătindu-şi singuri clipurile, fără să ceară bani în concerte, au devenit nemuritori prin mesajele lor dar şi prin calitatea de excepţie a interpretării.

Acum, copiii timpului plâng. Familiile, prietenii, noi toţi, încă plângem. Au mai rămas nişte lacrimi de curs, au mai rămas câteva vieţi din rândul răniţilor care pot fi curmate. Dar a rămas şi cortina ridicată, aşa, imaginar. Este scena pe care ei vor continua să cânte mulţi ani de acum înainte, chiar dacă e în altă parte. Lăsaţi cortina ridicată, lăsaţi aplauzele să curgă deodată cu lacrimile. Este spectacolul nostru şi al lor. Concertul trupei Goodbye To Gravity nu s-a încheiat. Timpul, istoria şi durerea noastră nemărginită au spus "Bis". Sunt scriitorul Adrian Melicovici şi acum vreau să privesc cerul, scena e pregătită. Sunt ultimele repetiţii de dinaintea succesului lor muzical care va veni. Poate a şi sosit. #Romani de pretutindeni #Incendiu