Am citit de curând pe internet, mai exact pe #Facebook,  postarea unui fost lider al studenților din perioada anilor ’90 care se întreba retoric cum se face că valul de empatie din mediul online lipsește cu desăvârșire când este vorba de dreptate în cazul mineriadelor dar a fost extrem de puternic când a fost vorba de cazul unei fete violate de 7 tineri la Vaslui.

Aducerea lui Ion Iliescu în fața justiției pare mai degrabă neinteresantă pe internet și pe rețelele de socializare, acolo unde violul de la Vaslui a născut valuri de indignare la adresa violatorilor și de simpatie la adresa victimei.

Cum se face că un viol național, așa cum a fost cazul mineriadei din 1990, caz nerezolvat până în prezent de justiție, în ceea ce privește vinovații, este eclipsat de un singur eveniment tragic petrecut într-o comună vasluiană în anul 2015?

 Care sunt resorturile care fac turmele de vizitatori ai internetului să ignore zecile de morți, sutele de răniți și drama unui întregi generații de români dar să fie foarte interesați când vine vorba de cum o mai duc o gașcă de violatori în pușcăria în care își ispășesc pedeapsa?

Timpul ar fi una din explicațiile cele mai la îndemână.

Anunțuri
Anunțuri

Au trecut atâția ani încât nici jurnaliștii care relatează povestea mineriadei nu îi cunosc personajele și însemnătatea. De curând o jurnalistă de la Digi 24 l-a întrebat candidă pe liderul studenților din Piața Universității, Marian Munteanu,  dacă a trecut prin piața și a văzut ce grozăvii s-au petrecut pe acolo.

Și se mai pot găsi zeci de explicați plauzibile care ar putea demonstra de ce românii preferă să empatizeze cu un viol petrecut într-unul din satele României și nu cu o mișcare de masă care a fost înăbușită prin forță în anul 1990.

În schimb nu pot să nu remarc că totul ține de societate civilă. O societate civilă care nu numai că este aproape moartă în România dar nu are nu are trecut, nu are prezent și nici măcar viitor. Activiștii care au ieșit furioși în stradă pentru gazele de șist sau pentru Roșia Montana sunt atât de ușor de manipulat încât nu pot înțelege că esența mișcării democratice din România nu stă  într-o pădure sau într-o rezervă de aur pe care la un moment dat refuăm să o cedăm.

Anunțuri

Democrația și speranța în bine a României au fost ucise de bâtele minerilor și de clasa politică care în ultimii 25 de ani a ținut sub preș povestea dramatică a acelor vremuri. Dar, noi activiști ai ONG-urilor care luptă de mama focului pentru diverse drepturi nu mai pot înțelege cum e să-ți iei bătaie în mod organizat pentru că lupți pentru un ideal. Likeul de pe facebook, petițiile online și eventual o ieșire leșinată în stradă sunt singurele arme ale unei societăți civile care după cum spuneam nu are nici trecut, nici prezent, nici viitor.

Așa că este foarte posibil ca indignații online care dau likeuri și comentează cu îndârjire violul de la Vaslui să facă parte, în marea lor majorite din această societate civilă care atât poate să înțeleagă. Orice discuție mai aprofundată despre parcursul României și dramatica istorie a anilor ’90 doare. Le poate face intelectul să explodeze și mâna să le tremure înainte de a apăsa cu mândrie patriotică binecunoscutul buton de LIKE.

 

  #Google #Romani de pretutindeni