Ca în fiecare an, in preajma datei de 14 octombrie când este celebrată această sărbătoare, tot românul cu mic cu mare ia calea Iașilor într-un exod al umilinței față de marea putere divină. Efervescența socială cauzată cu acest prilej este una cu greu de redat în cuvinte: zeci de mii de pelerini se calcă în picioare, se târăsc de-a dreptul kilometri întregi în încercarea de a obține binecuvântarea Sfintei în cauză.

Conform mediafax.ro, doar din orașul Voluntari, de lângă București, sunt așteptate aproximativ 7000 de persoane care vor veni la Iași îmbarcate în aproximativ 150 de autocare. Nu știu dacă realizați, dar acest tip de mobilizare este impresionant.

Anunțuri
Anunțuri

Vor străbate un drum de 400 de km pentru a se așeza liniștiți (oare!?) la coadă, ore în șir. Și tot acest efort pentru a primi așa-zisa binecuvântare a superstarului religios. Ordinea (ferească Dumnezeu ca cineva să conteste caracterul miraculos al procesiunii) la acest show religios va fi asigurată de peste 1000 de jandarmi și polițiști. 

Nu trebuie să fii un geniu pentru a realiza ipocrizia acestor zeci de mii de indivizi. Acest șir de evenimente care ar șoca orice om cu capul pe umeri nu ar putea fi alimentat fără ajutorul Bisericii Ortodoxe Române. Totuși, la nivel de marketing religios ne confruntăm cu două direcții. #Biserica a scos din joben un alt superstar ortodox și anume #Arsenie Boca. Nu cred că a rămas pereche de urechi autohtone care să nu fi auzit de acest personaj. Iar marketingul în cazul acestuia pare să fie dus la o cu totul altă treaptă.

Anunțuri

"Prisloparii" au luat cu asalt societatea civilă. Numele lui Arsenie Boca e pe buzele tuturor. Tot timpul vedem afișe cu firme de transport care organizează excursii la Prislop. Măcar așa să promovăm România: cu sfinți și moaște, iar dacă reușim asta vom stârni indivia universală întrucât vom fi singurul popor care face turism din nimic, oferind nimic.

Revenind la nebunia de la Iași ar trebui să ne întrebăm un singur lucru: suntem singurul popor european care punem așa preț pe religie, pe arătarea în public a credinței și totuși de ce suntem ultimii la aproape toate celelalte aspecte ale vieții cotidiene? 

Răspunsul ar fi simplu: mersul în genunchi câteva ore într-un marș al umilinței și prostiei nu îți pune pâine pe masă. Dar asta e o lecție pe care refuzăm să o învățăm ca popor uitând că superstarurile sunt detașate complet de muritorii de rând. #Credinta