Toți știm câte ceva despre Eminescu, însă puțini sunt cei care cunosc activitatea de gazetar - analist economic și social. Opiniile sale sunt valabile și azi ca un blestem pe capul poporului inert. Arestat și închis la balamuc, geniul unei națiuni cândva mărețe, era asasinat la comandă, după unele surse istoriografice. Dacă l-ar fi lăsat în viață, uzurpatorii dreptății riscau să lumineze mintea nativului popor.

Și așa precum vedem și în zilele noastre, copii sunt învățați de mici că cititul doare, părinții fiind chiar convinși că se poate gândi și fără să înveți a gândi. Analistul economic Eminescu Miai' cum îl numea un țăran înțelept al satului Izvor de pe Valea Amaradiei, nea Iorgu lu' Epure, păstra cu sfințenie câteva exemplare din ziarul Timpul cu articole scrise de poet.

Anunțuri
Anunțuri

Mânca poezia pe pâine, până compusese una pe care a recitat-o pe scena căminului cultural, când era flăcau. Îl luară la canal, că auziseră comuniștii că era vrednic și bun de muncă. Poemul se numea "Comunistul beat".

Cum trece vremea! Era nea Iorgu cam de vârsta mea și eu încă nedat la școală. Îi sorbeam cuvintele, seara la "taină" când se termina cu munca prin gospodăria colectivă. Noi copii n-avem voie sa facem gălăgie, ori doamne ferește să te fi băgat în vorbă cu "uaminii" mari. Aveai voie să asculți. Nea Iorgu, avea întotdeauna câte o mângâiere sau câte-o acadea de la nea Minică de la "comparativă". Vorbea nea Iorgu, nu doar de poezie, cât mai ales de ce scria Eminescu în cele câteva gazete care le găsise când era elev și grăjdar, aruncate la gunoi de boieru' Mihăilescu. "Boierule pot sa iau eu gazetele", i-a cerut voie, că așa era pe vremea aia.

Anunțuri

"Pă' ce bă Iorgule, tu ști ceti? ii zisese boieru care ieșise la pensie colonel din Regimentul de cavalerie 26 Rovine Dolj. Era și rănit în șarja de la Robănești în primul război, când atacaseră călări tunurile și mitralierele inamicului. "Bă țâcă dacă te ții de carte, vorbesc cu domnu' învățător Miertescu, să te dăm mai departe la oraș, că plătește boieru. Țara are nevoie și de oameni învățați, de meșteri, Iorgule, nu doar de slugi proaste!", povestea nea Iorgu cu lacrimi în ochi cât părea el de aspru.

Ne citea din "Timpul", care descoperii eu mai târziu că era din 20 februarie 1879, pasajul care îi era lui al' mai drag: "Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, o domnie străină, impusă de străini, libertatea de muncă și tranzacțiuni, teoria de luptă pe picior în aparență egal, în realitate inegal. Și în acestă luptă nu învinge cine-i tare, nobil, sau eroic, învinge cel pentru care orice mijloc de câștig e bun, cel fără scrupul față de concetățenii săi, cel pentru care orice apărare a muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe cale piezișă".

Anunțuri

Mai zicea Nea Iorgu: "Bă' a mai mare bancnotă a nostră ar trebui să aibă pe ea chipul marelui nostru poet." 

Acum cititorule dacă ai copii sau nepoți ia vezi ce fac? Nu cumva urlă printre blocuri, nu cumva fumează "iarbă" sau sunt la bodega din colț. Dacă sunt mai mari nu te lua de ei că te și omoară de nu i-ai învățat de mici cu rușinea, smerenia și respectul fata de cel mai în vârstă.

Să-ți fie țărâna ușoară nene Iorgule și mulțumesc acum, că n-am apucat cât trăiai! Aveai dreptate; Eminescu e acum pe cea mai mare bancnotă a noastră.       #Coruptie