Astăzi, acum, nu scriu cuvinte ci lacrimi. Fiecare rând așternut nu mai poate fi nici măcar gând. Sunt vinovat pentru compasiunea mea. Suntem "vinovați" pentru compasiunea noastră. Întotdeauna există câte o vină. Oamenii buni plătesc deja, pentru "vinovăția" lor, numită tristețe. Și la ce folos? La ce folos adevărații vinovați, alții decât noi? Auziți acum ceva? Sunt lacrimile din ceruri ale noilor îngeri, care cad peste bocetele și strigătele de ajutor ale muritorilor. S-au unit suferințele lumilor, a noastră cu cea de "dincolo".

Ce au făcut acele suflete nevinovate, aseară, la București? Nimic...au murit pentru că lăcomia și totodată zgârcenia unora au devenit demoni, în seara cea din urmă.

Anunțuri
Anunțuri

Da, trebuie pedepsiți cei care au expus prin ignoranță vieți omenești pentru buzunarele lor. Trebuie aflați cei care au permis încălcarea atâtor măsuri de prevenire, a legilor nu doar din scripte ci și cele ale bunului simț. Ce vină au avut acei tineri că au vrut doar să se distreze, să vadă un concert și apoi să plece acasă? Ce vină au ei că nu au fost 6 ieșiri de siguranță cu 80 de centimetri lățime cum spune legea și câte și mai câte? Ce vină au orbii de acum, deși au supraviețuit și ce vină au cei ce ar putea orbi la rândul lor?

Întrebare inutilă ca să nu spun altfel: "Ce căutau acolo, 500 de oameni, în asemenea club?". În niciun caz nu căutau droguri, în niciun caz nu căutau să devasteze ori să omoare pe cineva. Nu! Vroiau doar să petreacă o seară frumoasă în compania trupei preferate.

Anunțuri

Îi mai aduce înapoi vreun regret, vreo pedeapsă a vreunui vinovat, îi mai aduce printre noi, ca până aseară, vreun adevăr?

Unii au rămas mutilați pe viață, alții au orbit pentru totdeauna și nici nu se știe despre câte unul câte zile mai are de trăit. Parcă niciodată nu au plâns îngerii de dinainte și parcă niciodată nu s-au transformat atâtea ființe deodată în îngeri! Peste tot unde mă uit văd râuri de lacrimi. Fiecare rând scris aici devine la rându-i o doină fără de sfârșit. Mă enervează că la bucuriile unora, oamenii, în general sunt deseori invidioși, frustrați dar hai, măcar în lacrimi să fie uniți!

Drama asta nu e știre de primă pagină! Tragedia aceasta nu e un "Breaking News" . Nu, nu am nimic cu presa, ferească Sfântul. Încerc să spun că nu avem nevoie să ne moară românii, tinerii, ca să citim despre ei. Orice post mortem e în zadar.

Sunt vinovat pentru că mă simt neputincios. Dumnezeu îmi șoptește aievea să plâng și să scriu aici ce simt. El spune că dacă rândurile sunt doine de jale atunci cuvintele sunt lacrimi.

Anunțuri

Nu cunoșteam pe nimeni dintre cei care au plecat la îngeri. Pe nimeni din cei ce erau la acel club din București. 29 de morți? Greșit! Corect e 29 de îngeri! Pentru că sunt români, copii ai noștri, ce contează dacă-i cunoșteam pe vreunul sau nu? Sunt oameni. Erau...

Nu sunt de fier. Și dacă am lacrimi pentru cei morți în incendiul de la București și pentru familiile lor îndurerate înseamnă că nu sunt bărbat?

Nici măcar ce mai pot face, eu, străinul care a aflat despre urgia din România, nu mai contează. Au plecat, s-au dus...alții au rămas cu sechele psihice, fizice, deformați la propriu și sufletește.

Ce paradox! Adică, Cel-de-Sus ne-a dat dreptul la nefericire. Uneori, te simți om când plângi. Astă seară, mâine, mereu, vreau să fiu om. Așa că, vă rog frumos, lăsați-mă să plâng pentru victimele incendiului! Lăsați-mă să plâng pentru îngerii noștri! #Romani de pretutindeni #Accident #Incendiu