Pe portalul Curții Europene de Justiție, a fost publicată Decizia în cauza C-201/14. Aceasta privea legalitatea transferului de date personale ale cetățenilor, în special date privind veniturile personale, comunicate instituțiilor cu scop de impunere contribuții. Legislația europeană în domeniu este Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, interpretarea articolelor 124 din TFUE, precum și a articolelor 10,11 și 13 din directivă, raportat la practica și legislația din România.

Anunțuri
Anunțuri

Legislația română: Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății; Ordinul președintelui CNAS nr 617/2007; Protocolul nr. P 5282/26.10.2007/95896/30.10.2007 încheiat între CNAS și ANAF.

Litigiul privea persoane care obțin venit din activități independente. Organul fiscal al statului a transmis datele privind veniturile declarate de aceștia către terț. CNAS a solicitat plata contribuțiilor restante la sistemul de asigurări sociale și sănătate. Reclamanții au susținut că aceste date au fost comunicate în mod ilegal, fiind transmise și utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost comunicate de contribuabili, fără consimțământul expres și informarea prealabilă a acestora.

Legea 95/2006 prevede că datele ce se pot transmite sunt evidențiate concret, cu privire la: "nume, prenume, număr de identificare personală, adresă".

Anunțuri

Legea nu prevede a se comunica și datele cu privire la veniturile obținute.        

Decizia curții constată că art.10, 11, și 13 din directiva în discuție "se opun unor măsuri naționale precum cele în discuție" care permit unei autorități publice a statului să transmită date cu caracter personal unei alte autorități publice și prelucrarea lor ulterioară, fără ca persoanele vizate să fi fost informate despre acestă prelucrare, mai releva decizia CJUE.

Efectul acestei decizii consider că are aplicabilitate și asupra executărilor silite, în sensul că, birourile executorilor judecătorești sunt instituții publice după cum releva art. 2 alin. (1) din legea 188/2000 republicată 2011. 

Considerăm că acestă decizie are efect și asupra Codului de procedură civilă actualizat în 2015, unde la art. 660, scrie că îndatorirea terților de a da informații le solicitarea executorilor judecătorești, unde se constată că legiuitorul a prevăzut obligațiile terților, instituții publice deținătoare de date personale că sunt obligate să le comunice la solicitarea executorului judecătoresc. 

Așteptăm puncte de vedere ale cititorilor dar și ale instituțiilor și puterilor statului în măsură să armonizeze legislația națională cu legislația UE și deciziile CJUE. #Uniunea Europeana #legislatie #Educatie