Intru direct în subiect şi scriu în cunoştinţă de cauză pentru că am inclusiv vecine "badante" şi văd cu ochii mei ce inimă frumoasă au şi cât muncesc cu fruntea sus aproape 24 de ore din 24: Am rămas nu dezamăgit ci oripilat de unele lucruri deloc plăcute spuse la adresa româncelor care muncesc de le sar capacele, ca să zic aşa, în străinătate. Acum ceva ani, nu ştiam exact ce înseamnă "badantă", un termen folosit în Italia dar el poate fi tradus simplu în româneşte, adică îngrijitoare de bătrâni, în general. Sunt sute de mii, de românce prin Europa şi prin lume care chiar fac ceva în viaţă, se străduie, se sacrifică, se bucură pentru reuşitele lor.

Anunțuri
Anunțuri

Fiecare izbândă a vieţii este ca un premiu binemeritat pentru munca depusă acolo, departe de ţara unde s-au născut şi din care nu au plecat de bine ce era. Oricum, multe românce care îngrijesc chiar şi cupluri de bătrâni, vor să se întoarcă acasă, într-o bună zi.

Cineva dintr-un oraş italian, o profesoară după cum s-a prezentat, a comentat mai demult că "Ce atâtea discuţii despre lacrimile şi suferinţa badantelor, că ce, ele nu puteau să înveţe la şcoală, să ajungă doctoriţe, profesoare etc?

Tot respectul meu, sincer, pentru româncele care s-au realizat profesional. Numai că nu-s de acord ca acele femei care sunt îngrijitoare să fie jignite şi certate. Doar Dumnezeu judecă! Acele femei, multe au deja peste 50, chiar 60 de ani şi continuă să muncească, cu mânuţele lor, să aibă grijă de oameni străini.

Anunțuri

De ce? Pentru că primesc un venit mai mare ca în ţară. Simplu. Le mai angajează cineva în România? Poate aşa, sporadic. Să fim serioşi. Acele "badante" ori îngrijitoare din alte ţări, au dat viaţă unor copii, nu toate au avut şansa excepţiilor, nu toate au avut sprijin în tinereţe, nu e vina lor că s-au născut prin vreun sat izolat ori că şi de la oraş fiind, nu au avut drumul în viaţă al altora. Unele au crescut singure, orfane de mamă, de tată sau de ambii părinţi şi au mai crescut şi pe alţii. Simplul fapt că şi-au întemeiat o familie, că au făcut ani de-a rândul tot ce au putut ca să le fie copiii bine, e remarcabil şi demn de tot respectul.

O altă persoană, de prin nordul Europei, nu contează care, a spus că autovictimizarea nu e o soluţie şi că prea se bate monedă pe momentele mai delicate prin care trec româncele îngrijitoare ori "badante". Mă rog, s-au spus lucruri mai urâte dar nu îmi permit să le redau aşa cum au fost pronunţate. Păi se bate monedă, pentru că e anormal ca o tânără de nici 25 de ani să pună la zid o femeie îngrijitoare care ar putea să-i fie mamă, poate chiar bunică.

Anunțuri

Acele "badante" au familii, au copii, au tras casa după ele, cum spune vorba noastră. Şi da, există şi "badante" tinere, care la fel, ştiu să strângă din pumni şi să îşi aleagă un drum în viaţă, fără să se autovictimizeze.

Nu toate femeile din România pot fi absolvente de facultate. În plus, prin alte vremuri, nu se intra aşa, cu taxă, hai să recunoaştem şi acest adevăr. Se făcea şcoală, nu se învăţa despre manelişti prin manuale sau despre prezentatori de televiziune şi nici nu erau diplomele cumpărate ca acum. Nimeni nu-i de vină pentru cursul istoriei şi nici pentru faptul că face ce poate în viaţă. Narcisimul unor "licenţiaţi" este mai prejos decât munca şi străduinţa româncelor care muncesc ca îngrijitoare în străinătate. Hai să ne respectăm mai mult între noi şi să nu gândim cu buzunarul sau cu funcţia ci cu bunul simţ şi omenia! #Diaspora #Romani de pretutindeni #romani in Italia