Pentru început eu spun că dacă tu, cititorule, vrei să lecturezi tot articolul, nu te opri doar după primele rânduri căci aşa fac unii câteodată şi trag concluzii greşite.

Invidia! Este termenul pe care l-a aprofundat inclusiv Aristotel, care spunea acum vreo 2000 de ani că e sentimentul care apare din "întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noştri."

Aici vreau să spun doar câteva cuvinte despre respectul faţă de conaţionalii noştri, fie pentru cei rămaşi în ţară fie pentru cei plecaţi în străinătate. Românii care reuşesc în viaţă fără să fure, fără să mintă şi mai ales fără să pricinuiască vreun rău cuiva, trebuie să aibă parte de maximă apreciere.

Anunțuri
Anunțuri

Nici asta nu o spun eu primul.

Mă voi opri la românii din străinătate, pentru că şi eu trăiesc tot departe de ţară. Nu e corect să auzi expresia chiar de la ai tăi, rămaşi în România, "voi nu aveţi nicio treabă, aveţi salarii mari, ce vă pasă". Sau: " Ştiţi ce salarii de mizerie avem noi aici, nu ca voi?".

Ştiu şi ştim, că doar de acolo am plecat atât de mulţi. Nu am uitat suferinţa pricinuită de aşteptări zadarnice în promisiunile celor din politica românească. Nu am uitat nici că orice om are dreptul să încerce să se descurce, pentru el, pentru familia lui, pentru copii şi de fapt, pentru un viitor mai bun.

Sunt mulţi români care au reuşit în viaţă după ce au plecat din propria ţară. De ce? Pentru că au ajuns într-o lume unde libertatea le-a dat dreptul la sacrificiu, perseverenţă şi poate şi recunoaşterea meritelor pentru munca prestată, sub forma salarizării, măcar.

Anunțuri

Desigur, şi aici în #Diaspora sunt probleme dar dacă un român care nu fură, care e corect şi munceşte cinstit şi-a creat singur un destin mai bun, atunci de ce există invidie din partea unora? Napoleon Bonaparte a spus că "Invidia este o declaraţie de inferioritate".

Nimeni nu a plecat bogat din ţara lui. Nimeni nu s-a dus să muncească în străinătate cu vreo avere ascunsă în poate sărăcăciosul bagaj. Mulţi au trecut graniţa plini de curaj, doar cu hainele de pe ei. Apoi au tras tare, au muncit an după an până când au izbutit să agonisească ceva. Sunt nenumărate cazuri de români care mai au proprietăţi în ţară ori care-şi construiesc case unde să se întoarcă. Ei plătesc taxe, impozite pe terenuri, pe ce au în România şi mai plătesc şi pentru ţara în care au ales să muncească ori să locuiască.

Pentru toţi cei care îi bârfesc pe românii din străinătate am şi eu şi alţii următoarea întrebare: Cine vă împiedică să plecaţi şi voi în altă parte şi să munciţi din greu ca să nu mai aveţi salariile de mizerie de care vă văitaţi? Cine vă împiedică să ţineţi la demnitatea voastră, pe voi, cei  care vorbiţi atât de urât despre românii din diaspora? Cine vă împiedică să o luaţi de la capăt? Eu am trecut bine de 40 de ani când am ales să plec.

Anunțuri

Mulţi dintre noi, avem propria istorie a vieţii, cu momente grele, cu boli, cu de toate dar am ales un nou început ca să spun aşa, optimişti.

În România au rămas şi oameni cinstiţi, foarte mulţi. Şi ei trebuiesc respectaţi pentru că au reuşit să răzbească într-o societate poate prea des imposibilă. Românii din ţară şi cei din străinătate nu ar trebui să se certe niciodată între ei cum fac acum în mediul virtual mai ales, din nefericire. De fapt, dacă nu ar fi manipularea ori politică, ori mediatică, bârfa şi privirile piezişe ar fi mai puţine. Ştiţi cum suntem noi, românii, din ţară şi din afară? Ca o familie frumoasă care se înţelege bine dar uneori, mai vine câte un "lider de opinie" şi bagă zâzanie "instruit" de partid sau din ce vede la televizor. E ca şi cum o soacră, invidioasă pe fericirea unei familii, s-ar duce mereu să stârnească intrigi.

Românii cinstiţi de pretutindeni merită prin urmare respect, pentru curajul lor, pentru reuşitele lor şi mai ales pentru că au înţeles că cel mai bun ajutor vine din propria lor muncă, nu din întins mâna. #Romani de pretutindeni #romani in Italia