Educația bazată pe inteligenţă emoţională nu este o abordare în termeni de calcule. La fel ca majoritatea lucrurilor care dau un sens vieții noastre şi ne duc la satisfacţie, educaţia este un proces extrem de complex şi profund.

Educaţia bazată pe inteligență emoțională porneşte de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre- atât cele importante cât şi cele mărunte-ne perminte să ne creăm un echilibru sănătos, atât în căminele noastre, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. Acţiunile noastre trebuie să pună accent pe importanța sentimentelor şi să ne ajute să ne ţinem sub control emoţiile, în loc să acţionăm impulsiv sau să ne lăsăm copleşiţi de sentimente.

Anunțuri
Anunțuri

Pentru unii dintre noi, viața este dură şi nesigură. Pentru alţii, este plină de tensiune. În ambele cazuri, a-şi pierde controlul, poate însemna pierderea unor drepturi sau oportunităţi. Educaţia bazată pe inteligenţă emoţională poate spori şansele.

Deoarece emoțiile, gândurile şi acţiunile se interpătrund, strategiile noastre trebuie să se bazeze simultan pe mai multe principii. Nu este nici foarte simplu, dar nici foarte complex, ci realist şi practic.

Tehnici de a pune întrebări

Aspectul comun al tuturor acestor tehnici este acela că se bazează pe simplificare, adică presupun să-i înveţi pe alţii punând întrebări, şi nu raspunzându-le ceva direct. Un alt aspect este maniera neautoritară. De exemplu, în ceea ce priveşte copiii, este necesar să-i conducem, sau uneori, chiar să-i împingem să ia decizii şi să facă alegeri pe baza unei strategii: să-şi dea seama care sunt sentimentele lor, să-şi exprime problemele verbal, să-şi stabilească scopuri proprii si să decidă asupra acţiunii potrivite.

Anunțuri

1. Întrebări deschise

Există patru tipuri de întrebări:

-        întrebări referitoare la cauze: “De ce nu-ţi aduci aminte ce ţi-am spus?"

-        Întrebări cu mai multe variante: “Îţi aminteşti ceva atunci când țip la ţine?”

-        Întrebări de tipul adevărat-fals: “Nu-ţi aminteşti ce trebuie atunci când îţi spun?”

-        Întrebări deschise: “Ce pot face ca să-ţi fie mai uşor să-ţi aminteşti lucrurile importante, pe care te rog să le faci?”

2. Regula celor două întrebări

Această regulă este simplă, dar eficientă. Soluţia nu o constituie doar întrebările deschise, ci și regula celor două întrebări. Regulă: după o întrebare puneți-o şi pe a doua. De exemplu: “Cum te simţi?”; “Bine.”; “De ce sentimente mai eşti conştient?”; “Ei, sunt puţin nervos.” De aici putem trece la parafrazare, şi eventual, la alte întrebări deschise.

3. Tehnica lui Columbo

Această strategie a fost alcătuită după metoda locotenentului Columbo, personajul din serialul de televiziune cu acelaşi nume. Columbo seamănă confuzie şi pune indirect tot felul de întrebări.

Anunțuri

Se scarpină în cap şi înţelege greu. Pare inofensiv, şi prin urmare, cei pe care îi interoghează nu intră la bănuieli. Pe baza inconsecvenţelor din povestirile martorilor, el obţine informaţii esenţiale pentru rezolvarea cazului.

Această strategie este deosebit de importantă în cazul persoanelor încăpățânate. De exemplu, dacă doi fraţi vitregi se bat şi unul dintre ei susţine că celălalt l-a lovit fără nici un motiv, părintele îl poate întreba: „Vrei să spui că, pur şi simplu, a venit la tine şi te-a lovit? Este de-a dreptul ciudat! Unde erai? Arată-mi. Aha! Şi el de unde a venit? De aici? Nu de aici? A, poate de aici? Oricum, ce-a spus înainte să te lovească?”, şi aşa mai departe. Cu acest şir de întrebări nu puneţi niciodată la îndoială afirmaţiile copilului. #Psihologie #Educatie #Iubire