Adolescența este cu siguranța o etapă a schimbărilor, iar parcurgerea numeroaselorlucrări care abordează aceasta problematică ne arată că nici o altă vârstă nu a fost caracterizată prin atâtea atribute, epitete si metafore. J.J. Rousseau numeste această etapă “vârsta rațiunii”, în timp ce pentru Schopenhauer este “vremea neliniștii”, iar pentru Mihai Ralea este “timpul în care luam Universul prea in serios”.

În această perioadă, adolescentii sunt foarte stresați, datorită faptului că trebuie să facă față unor schimbări enorme in viața lor, atât pe plan biologic, cât și în plan psihologic și social. Pe plan psihologic, are loc un proces de schimbare a imaginii de sine, care intră în conjuncție cu tendința adolescentului de a se autodefini. În plan social, adolescenţii petrec tot mai mult timp cu alte persoane de aceeasi vârstă și petrec mai puțin timp cu părinții și familia, decât atunci când erau copii.

Anunțuri
Anunțuri

Este acest lucru un argument pro sau contra tendinței adolescentine de a se opune educației?

Iată câteva argumente, care pun intr-o lumina favorabilă această etapă, considerată de mulți ca fiind o spaimă a educației. Astfel, principalele sarcini ale dezvoltării în adolescentă, sunt:

  • dezvoltarea de noi relații sociale;
  • dezvoltarea rolului social de bărbat, respective femeie;
  • acceptarea modului în care arată (infațișarea fizică);
  • câștigarea independeței emoționale în relație cu părinții și a unui nou statut in cadrul familiei;
  • pregătirea pentru căsătorie și viața de familie;
  • pregătirea pentru cariera profesională;
  • dezvoltarea simțului etic și a unui sistem de valori propriu;
  • dorința de a dezvolta un comportament responsabil.

Ce întrebari iși pun adolescenții? Dezvoltarea intelectuală și trecerea de la gândirea concretă la gândirea abstracta, oferă dolescentului instrumentele mentale necesare autodescoperirii și autodefinirii propriei persoane.

Anunțuri

Astfel, Perkins (2001, Adolescence: The four Questions) arată că, în încercarea de a se defini pe sine, adolescenții sunt preocupați să găsească răspunsul la câteva întrebari majore:

Cine sunt eu?

Sunt o persoană normală?

Sunt o persoană competentă?

Sunt iubit?

Imaginea de sine pe care și-o dezvoltă adolescentul reprezintă opinia care stă la baza imaginii sale despre lume , care îi determină ideile, sentimentele, voința și actele acestuia. Formarea imaginii de sine înseamnă în primul rând o construcție subiectivă care subliniază trei aspecte: Eul care reprezintă imaginea pe care noi o considerăm definitorie pentru personalitatea noastra, Celălalt, conștientizarea faptului că acesta realizează asupra noastră judecata bazata pe modul în care persoana noastră este percepută şi reflecția eului asupra imaginii de sine care poate declanșa sentimente pozitive sau negative și are consecințe importante în privința integrării sociale a persoanei.

Pe de altă parte, există si probleme comportamentale în adolescentă:

  • dezvoltarea comportamentală și asumarea riscului,
  • dorgurile și alcoolul,
  • depresia si suicidul,
  • tulburarile de alimentație.

Pentru aceste probleme există și o serie de intervenții psihologice, care se impun in diagnoza psihologică și care prezinta o importanță aparte in lucrul cu adolescenții.

Anunțuri

#Scoala #Educatie #elevi